Nothing left to say

Ma regasesc iar aceasi Nikole, singura, fumand si cu ganduri tacute. Aceasi sfarsit de seara cu aceasi oboseala. Doar cu cateva amintiri in plus recente si colorate. Stau pe canapea cu o carte in mana. Pe ritmul unei melodii cafe del mar, eu si Marcel Proust suntem "In cautarea timpului pierdut".

Iarasi singura...

Vineri- work, graba, oboseala, tren, intalnirea cu una din 'darlings', noapte, luminile Bucurestiului, cina, Mister M, pasiune.
Sambata- cafea si tigari in 2, mic dejun servit la pat, "High Heels cafe", tigari cu ambele darlings, discutii, rasete, malluri, shopping, dus, high heels, sexy top, Vanity club, darlings, friends, mult fum de tigara, cosmopolitan, noapte, oboseala, dimineata, somn.
Duminica- mancare gatita de El, Starbucks, vanilla cream coffee, tigari, darlings, Mister M, imbratisari de ramas-bun, gara.

Cele trei zile minunate au trecut parca intr-o clipa. Momentul in care am urcat in tren iar El a ramas pe peron, a durut de parca ar fi tinut o vesnicie.

Stii....

Turabo cafe, o masa de 2, un cocktail si miros de flori.
-Stii, as fi putut sa te insel

El tacea, ma privea insistent, aparent fara nici o reactie. Doar fumul de tigara mult mai des, ai trada sentimentele.
-Povesteste-mi...
Dupa cateva minute, distorsionate in ore pentru el, a inteles.
As fi putut sa insel, insa nu am facut-o. A fost ocazia perfecta, circumstanta perfecta, barbatul insistent si poate si un pic de nebunie. Nu sunt o sfanta, nu sunt o femeie docila si nici nu vreau sa pozez intr-o astfel de femeie. Viata iti ofera multe momente cheie in care poti alege nebunia sau ratiunea. As putea sa insel... Insa nu am facut-o . De data asta. Am zambit spunandu-i lucrurile acestea, pentru ca am fost sigura pe mine ca nu mi-am dorit sa o fac.
De atunci au trecut cateva saptamani. Si a trecut pe linga mine si o alta”ocazie”in care as fi putut sa fiu infidela. Nu am considerat ca trebuie sa stie inca. Aceasi ocazie si circumstanta perfecta, alt barbat. Nu am facut-o. Se pare ca nici de data aceasta. Si inca zambesc, pentru ca sunt sigura pe mine ca inca nu-mi doresc sa o fac.

Saptamana viitoare, un alt bar, o alta masa de 2, un alt cocktail si mireasma de flori.
- Stii, as fi putut sa te insel.......

Catre Tine

E prea tarziu sa-ti spun Imi pare rau? Si chiard daca ar fi, totusi am sa iti spun. Soptit, printre suspine si lacrimi.
Imi pare rau ca nu sunt asa cum ti-ai dori, ca nu te apreciez indeajuns. Imi pare rau ca astept atat de multe de la tine. Ca cer o perfectiune ce nu exista dar vreau sa o inventez. Imi pare rau ca ma las condusa de probleme vietii si uit de dragostea ta. Imi pare rau ca uit cand e ziua ta si uit sa-ti sarut ochii cand te trezesti.
Imi pare rau ca voi fi asa o viata linga tine si ca nu am voi schimba.

Poate e prea tarziu sa-ti spun imi pare rau, sau poate, e prea devreme........

Parti din trecut

O “fantoma a trecutului” mi a soptit o data ca daca iti doresti un lucru foarte mult..o sa se indeplineasca…ce i drept..nu era o fantoma demna de incredere…. Ma gandeam ce inseamna foarte mult…..inseamna atunci cind numai la lucrul acela te gandesti?e indeajuns de “foarte mult”?are relevanta ce anume iti doresti?oricum cred ca nimic nu e imposibil…asa ca imi fac un moft inchid ochii si continui sa mi doresc…eu mi am ales singura fantoma…de fapt ea m a ales pe mine…eu doar l am transformat in fantoma a trecutului.si uneori are tupeul de a lua forma omeneasca si a ma bantui asa…uita ca asa poate fi vazut…uita ca asa pot sa l fur din lumea lui……inchid ochii..inca imi doresc….foarte mult….ma gandesc daca fantomele pot simti la fel…au senzatii,dorinte,sunt capabile de pasiune…banuiesc ca da din mom ce “bantuie”pe cineva. cred ca fantomele sunt spirite lase ce nu au curaju de a prinde forma ptr acea persoana pe care o urmaresc….se complac in lumea lor..plina de alte spirite fade….dar le lipseste atingerea pasionala…inchid ochii ..inca imi doresc..mult….cred ca am sa mi ignor fantoma…..”cred ca m am suparat” …poate daca si ar dori si ea la fel de mult ca si mine…poate s ar indeplini…poate ar prinde si forma…
….invidiam fantomele ptr ca se pot imparti in doua locuri in aceasi timp…insa…..uita ca si fantomele pot fi vanate….



PS. Post scris 28 August 2008

Thank you

O muzica buddha-bar, tigari, draperille trase si gandurile mele triste dupa o discutie in contradictoriu cu cel cu care as vrea sa-mi unesc viata. In gat mi-a ramas fumul tigarii si gustul amar. Ma ridic incet sa-mi verific mailul si gasesc comentul postului anterior de la o persoana din trecutul meu. Mi-am mai aprins o tigara. Am simtit nevoia sa explic, atat pentru acea persoana, dar mai ales pentru mine. Fericirea e relativa, asta o stim cu totii, depinde de cat de usor de satisfacut suntem, de cat de limitati, de cat de mult ne dorim de la viata. Imi doresc enorm de multe si in aceasi timp mai nimic. Sau poate sunt doar o persoana careia ai place mai mult starea asta, pentru ca fericirea o sperie. Poate ma mint, ca multi altii, ca sunt nefericita, poate nu vreau sa vad ca sunt fericita, iarasi, relativ....Prefer sa fac asta, decat sa fiu una din acele persoane care se mint ca sunt fericite....
Nu am ramas aceeasi, unele stari poate par sa fie aceeasi, insa intr-o alta maniera..
Acel "ceva"....care sa ma faca fericita?.... Cu siguranta l-am gasit, insa, imi place sa ma joc cu viata de-a v-ati ascunselea, si sa-l caut in continuare, sa simt ca am un scop, sa nu fiu ca restul lumii....De ce as fi? Sunt Eu.
Despre acel post in care sa relatez fericirea mea? E cate o farama in fiecare din ele, trebuie doar sa citesti printre randuri....Si cu siguranta, va mai fi..
Daca in viata de zi cu zi, imi continui viata cu zambetul pe buze, aici, imi scriu senzatiile cele dragi, cele de femeie libera si rupta de societate. Pentru ca undeva, cuiva, simti nevoia sa -ti exprimi cele mai launtrice ganduri. La fel cum stateam noi la cafea si la o tigara, ghemuite, pe scaunele din bucatarie.:)Si stiu ca intelegi, pentru ca si tu esti la fel...

PS: Iti multumesc. Imediat dupa ce am citit comentul tau, am zambit, si am realizat ca desi asta sunt eu, vesnic nemultumita, sunt multumita de tot ceea ce am.
Asa ca am format numarul de telefon apelat cu 5 min in urma, mi-am cerut scuze, si am spus sigura pe mine un 'te iubesc' si am zambit tot restul zilei.

Sunt alta, cu o mireasma din cea pe care o cunsoti.....
Nikole

Depinde ce parte a paharului privesti.

Tu crezi ca e de ajuns? Ca e de ajuns ca sa ma faca sa vibrez, sa simt ca traiesc, sa fiu fericita? Hmm….fericire…..

Chiar crezi ca ce am imi e de ajuns? Crezi ca ce ai tu iti e de ajuns ? Sau crezi poate ca ce ai tu ar fi de ajuns pentru mine?

Crezi ca e de ajuns sa am un job solicitant cu un salariu motivant? Crezi ca e de ajuns sa am un camin in care sa ma simt ca acasa? Ca e de ajuns sa am multe cutii de pantofi si un sifonier plin de haine pe care uit sa le port? Crezi ca e de ajuns ca am un barbat alaturi de mine ce ma iubeste? Sau prietene de ani multi…Sau o familie unita? O educatie, o experienta de viata? Ca e de ajuns sa am bijuterii , parfumuri si tot ce ar avea nevoie o femeie eleganta?

Crezi ca toate astea sunt de ajuns sa fiu fericita? Implinita? Satisfacuta?

Muncesc enorm pana la epuizare, acasa inseamna singuratate, pantofii sunt incomozi, hainele sunt nepotrivite, El este la 180 km distanta, prietenele la 260km. Familia are la randul ei familiile lor, experienta a lasat amintiri ce dor, bijuteriile le pierd, parfumurile nu-si mentin mirosul si dupa dus.

Nu, Nu imi e de ajuns. Nu stiu ce vreau. Si Da, sunt sigura ca nu as vrea nici ce ai tu.


P.S.:Momentan vreau sa ascult aceasta piesa pe repeat. Pentru ca ma face fericita.

Eshebo

Daca as fi putut sa-mi aleg viata, probabil as fi ales sa ma nasc intr-o tara exotica, cu mult soare, cu materiale fine, transparente si pietre pretioase. O tara in care femeile sa aiba parul lung si negru ca mine si singurul make-up sa fie un eye liner negru. In care femeile sa fie libere si puternice prin faptul ca sunt femei. In care termenul de femeie sa provina din cuvantul feminitate si la propriu si la figurat. In care misterul sa fie al doilea nume al femeii. Si mi-as dori sa ascult melodia de mai sus, intr-un decor feeric, in timp ce flirtez sub privirea unui barbat.

Nikole's lullaby

De doua ore fumez intr-una si ascult acordurile unui pian. Sunt plina de fum si de ganduri. Si de tacere... Privesc ghemuita din fotoliu pe geam si incerc sa numar norii. Nimic nu m-ar putea trezi din starea aceasta. Pentru ca in acest moment nu-mi pasa. De nimic si de nimeni.

Cum ar spune Darling, una din prietenele mele: "Gandesc ca un barbat, dar (in cele din urma)actionez ca o femeie"....

what's the point?

Sa muncesti exagerat pentru o cariera cand stii sigur ca societatea in care traim nu-ti permite sa reusesti pe drept?
Sa mentii o relatie cu animite persoane care nu ar refuza nici o ocazie sa te raneasca?
Sa incerci sa fii femeia "perfecta" cand perfectiunea nu exista?
Sa-ti planifici viata si sa-ti faci planuri de viitor cand de fapt esti la mana soartei?
Sa incerci sa fii un OM cu personalitate cand altii nu stiu sa aprecieze?
Sa-ti faci mii de procese de constiinta, sa ai mii de regrete si zeci de momente de nemultumire cand pana la urma toate vor trece, si la fel cum vor trece, vor aparea altele?

No really, WHAT'S THE POINT?

Tired to be tired

Ma simt obosita... Ajung in cele din urma acasa, chinuita de noile mele sandalute, cobor de la inaltimea celor 12 cm, ma imbrac comod, mananc pe fuga, fumez o tigara. Realizez cat sunt de obosita...Incerc sa ma relaxez in cada plina de arome si spuma urmata de tabieturile si activitatile zilnice. Atat de obosita... Cumva observ ca e tarziu, iar eu ma simt atat de obosita.... O oboseala violenta ce-mi intuneca mintea si -mi incetineste fiecare respiratie..

Inca nu dorm,momentan ma uit la stele, inspir aerul si ma imaginez altundeva. Imi invit sufletul la o tigara si stam unul linga altul, in tacere. Din cand in cand ne mai privim si zambim trist. Nu avem nevoie de cuvinte, ne cunaostem atat de bine...
Sunt extrem de obosita. O oboseala ce te stinge incet, ca si cum ai aluneca intr-un somn adanc, o oboseala asemanatoare cu o betie ce-ti incetineste simturile.

Sunt obosita. Obosita de toti si de toate.

Pentru ca tu crezi ca merit

Zilele trecute am fost rasfatata ca o amanta si tratata ca o logodnica.
Ce rost are sa fii femeie si sa te multumesti sa fii doar una din aceste doua?

P.S: Thank you Mister. M!