Life in pictures (4 )

Bulgaria

Pot sa visezi pe acest ritm?

Cand timpul trece..

Ce rost are sa asez in scris tot ceea ce mi s-a intamplat in ultima vreme? Cele rele nu vreau sa mi le amintesc, iar de cele ce imi starnesc zambetul, mi-e frica sa imi aduc aminte pentru ca ar putea sa ma intristeze atunci cand constientizez ca sunt in trecut. Cand timpul trece, trece cu el o parte din mine. Si trec totodata si eu prin el. Prin diferite senzatii care mai de care mai viu colorate sau mai negre. E ca o pelicula pusa pe forward. M-am simtit vie si moarta in aceasi timp. Depinde de caz. Depinde de cat de vie ma facea sa ma simt el, sau lucrurile dulci din viata mea si depinde de cat de plumburii si amare au fost altele, cele ce imi amorteau fiinta. Am plans si am ras. Cu aceasi intensitate.

This is my mood.

Ca astazi de mult nu am mai simtit aerul de afara. Ora 3. Ma indrept spre casa zambind ca in sfarsit a aparut week end-ul. O noua ocazie ca sa imi cumpar o alta pereche de pantofi. Merit sa fiu rasplatita pentru o saptamana in birou. Strazile inca umede de la ploaia ce abia se oprise. Aerul umed, usor rece. Cumva mi-a adus aminte de mirosul marii dupa o ploaie. Inspiram aerul ca o nebuna. Inchideam ochii si parca simteam briza. Cred ca in drum spre casa am dansat nu am mers. Sau cel putin asa ma simteam. In pasi de dans.
Am trecut pe linga o casa veche usor darapanata. as fi dat orice, poate chiar si acea pereche de pantofi doar sa fiu pe prispa acelei case vechi, citind o carte. Singura. Poate doar insotita de o cutie de bomboane de ciocolata cu menta.
Imi suna telefonul..
- Hello baby, acum plec spre tine.

In ultima perioada....

Am incercat sa ma las de fumat. Nu am reusit. Cred ca fumez mai mult.
Am muncit mult. Nimic nou.
Am dorit si am reusit sa rezolv multe probleme. Rezultatul? Mult stres.
Am fost mai mult pe drumuri.
Am cheltuit mai mult decat imi pot permite. Iarasi, nimic nou.
Am fost rasfatata, iubita. Nimic rau in asta.
Am fost usor dezorientata....
Am stabilit noi "proiecte" pe acest an. Unul din ele ma va transforma din domnisoara in doamna.

Mi-ai promis ca o sa ai grija de mine toata viata.
Mi-ai promis ca ai sa ma respecti si sa ma rasfeti.
Mi-ai promis ca o sa ma iubesti sufleteste si trupeste ca in primele zile ale relatiei naostre.
Ai grija ce promiti..
Intotdeauna am luat o promisiune in serios.

Noaptea trecuta m-am trezit din cauza unei melodii ce se auzea in surdina de la televizor. O melodie ce mi-a readus in simturi, in plina noaptea toate amintirile urate.
Trei noaptea. Printre multe perne, ghemuita intr-un pat prea mare, plangeam.
La sfarsitul piesei, am inchis ochii, si am adormit. Cu ochii inca umezi.

On - off

Inca nu mi-am revenit dupa concediu. Inca imi caut locul, casa, persoanele dragi pe care le-am avut alaturi. Ma trezesc si in locul cafelei si a tigarii alaturi de El sau de prietene gasesc ceasul desteptator ce ma forteaza sa ma imbrac si sa incep o noua zi de lucru. Atatea multe lucruri s-au intamplat...atat de multe amintiri.
O iau de la capat. Astept cuminte sa vad ce -mi rezerv noul an.
Planuri..? Destule.
Regrete..? Poate....
But life is a strange thing. You just have to switch it off when you think you just can't handle it. And turn it on when it's good for you.