Stop

- Buna dimineata iubita, unde esti?
- La piscina, incerc sa fur soarele si sa ma relaxez.
- Ce e cu tine de cateva zile? Esti schimbata.... s-a intamplat ceva?.. Am facut ceva gresit? Ti-ai gasit pe altcineva?...
Am ras sec in telefon.

Nu, nu mi-am gasit pe altcineva. E prea mult pentru mine o singura relatie. Nu am nevoie de o a doua. Si nici nu am motive sa imi doresc. Insa am nevoie de altceva. Am nevoie ca persoana de inga mine sa inteleaga ca sunt diferita, ca nu sunt o femeie ca oricare, ca am nevoie de timp pentru mine in care sa fiu doar cu mine. In care sa-mi ling ranile adanci, sa-mi pling sufletul bolnav, sa-mi inabus tendinta de a plinge, sa nu irosesc cuvinte grele, asa ca tac. Imi incarc spiritul din tristete. Asta sunt eu. Nu femeia tanara de vis-a-vis proaspat maritata ce incearca sa treaca peste problemele vietii facandu-i sotului un copil si o ciorba. Chiar daca mi-as dori sa fiu asa, oricum nu prefer ciorba.
Nu, eu o sa fiu la fel cum sunt acum de cate ori voi simti nevoia, o sa fiu ciudata, atipica pentru ca asa imi port eu dramele mele interioare. E razboiul meu cu mine si cu viata mea, fara nimeni implicat. Iar tu ma vei iubi la fel, si ma vei intelege asa cum o faci acum, pentru ca sunt atipica, pentru ca sunt a ta, pentru ca sunt Eu.
Pentru ca nu sunt femeia de vis-a vis.