Tu crezi ca e de ajuns? Ca e de ajuns ca sa ma faca sa vibrez, sa simt ca traiesc, sa fiu fericita? Hmm….fericire…..
Chiar crezi ca ce am imi e de ajuns? Crezi ca ce ai tu iti e de ajuns ? Sau crezi poate ca ce ai tu ar fi de ajuns pentru mine?
Crezi ca e de ajuns sa am un job solicitant cu un salariu motivant? Crezi ca e de ajuns sa am un camin in care sa ma simt ca acasa? Ca e de ajuns sa am multe cutii de pantofi si un sifonier plin de haine pe care uit sa le port? Crezi ca e de ajuns ca am un barbat alaturi de mine ce ma iubeste? Sau prietene de ani multi…Sau o familie unita? O educatie, o experienta de viata? Ca e de ajuns sa am bijuterii , parfumuri si tot ce ar avea nevoie o femeie eleganta?
Crezi ca toate astea sunt de ajuns sa fiu fericita? Implinita? Satisfacuta?
Muncesc enorm pana la epuizare, acasa inseamna singuratate, pantofii sunt incomozi, hainele sunt nepotrivite, El este la 180 km distanta, prietenele la 260km. Familia are la randul ei familiile lor, experienta a lasat amintiri ce dor, bijuteriile le pierd, parfumurile nu-si mentin mirosul si dupa dus.
Nu, Nu imi e de ajuns. Nu stiu ce vreau. Si Da, sunt sigura ca nu as vrea nici ce ai tu.
P.S.:Momentan vreau sa ascult aceasta piesa pe repeat. Pentru ca ma face fericita.
it's me again..ur old bag:D...inca iti mai citesc blogul , cu placere de altfel, uneori ma amuza, uneori ma intristeaza...cati ani au trecut?destui...insa nu si-au pus amprenta si pe tine...ai ramas aceeasi...niciodata nu a inteles ce te-ar face fericita...observ ca nici tu nu ai gasit inca acel ceva...poate intr-o zi am sa am surpriza sa citesc un post despre ceea ce se cheama fericirea ta...keep writting;)
RăspundețiȘtergere