Daca nu as fi fost construita astfel, as fi clacat de multe ori. De cateva ori am fost foarte aproape... Ma amuz teribil de fiecare data cand cei din jurul meu ma cred puternica...Ma amuz si ma revolt. Multele momente cand simt ca cedez, miile de lacrimi imi demonstreaza contrariul. Sunt o fire slaba, ce are nevoie de cineva puternic. De cineva care sa o sarute pe frunte si sa-i spuna ca totul va fi bine. Chiar daca, pesimista din fire nu voi crede. Ma lamentez, ma inchid in mine si ma consum. Nu inteleg de ce ceilalti vad contrariul.. Nu imi doresc sa fiu puternica, sa depinda totul de mine. Viata insa m-a pus de foarte multe ori in fata unor situatii critice, in care a trebuit sa-mi inghid lacrimile si cuvintele, sa ma ridic scuturandu-ma si luand-o de la capat. Am fost admirata pentru lucrul acesta, desi uneori, doar eu am stiut cat de mult a trebuit sa-mi pacalesc sufletul sa nu ma mai doara. Ma ingrijorez doar de cate ori mai pot face asta....
-"Nikole, tu etsi o femeie extrem de puternica...stiu ca poti...."
Aud si de data asta....
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu