Frenezie....

Inca nu am uitat de cei citiva fluturi ce danseaza frenetic in viata mea!atunci cind lasi un fluture liber ti l imaginezi in conjuncturi ideale.un fluture frumos colorat batand din aripi printre razele soarelui..nu te gandesti la o ploaie de vara..o furtuna care sa distruga biata creatura este ceva ce nici macar nu vrei sa ti imaginezi..si totusi..viata iti ofera fluturi..de toate culorile sub toate formele..dar a caror bataie de aripi o simti intens…uneori ei sunt altfel decat stim noi ca sunt desi sunt tai nostri ei zboara atat de sus ca nici nu poti sa I mai cuprinzi cu privirea..fluturii ca si iubirea sunt frumosi ptr ca sunt efemeri ..si intr un fel devin “nemuritori” din acelasi motiv..eu personal..imi tin fluturii inchisi..departe de nebunia din jur..si ascunsi bine de trairi..ptr ca mi e frica! daca I as lasa liberi ar face parte din peisaj si ar fi ignorati..sau cineva ar ridica mana si ar incerca sa I prinda…ai tin doar ptr mine…oamenii mari tin fluturii doar ptr ei..cei citiva care ai mai au..majoritatea au renuntat la ei..la ei..si la fluturi…ma tot gandesc ca nu conteaza cati fluturi am in cap atat timp cit zboara in formatie..ce faci ,insa,atunci cind fluturii sunt in stomac? nu vreau sa zboare singuri,bezmetici ,cautand o pista de aterizare intr un aeroport al fluturasilor…ptr ca pot fi atacati de un val de indiferenta si..se prabusesc…sau poate sunt singuri ptr ca alti fluturi..din alte parti..zboara in alte directii..caderea e prea dureroasa..un refuz nu pica niciodata prea bine la stomac..te resemnezi si te gandesti ca ai avut o indigestie..bei o gura dintr un cocktail..si te gandesti ca oricum fluturii nu traiesc prea mult…dar sunt si unii care se incapataneaza si vor sa zboare..tot mai vor..tot mai sus…cum pot sa I opresc fara sa I strivesc?...degeaba le zic ca nu sunt eu de vina..ci TU…o parte din fluturi mor..fie ca le a sosit vremea..fie ca s au apropiat prea mult de flacara aceea arzatoare..dar cei care supravietuiesc pot deveni iar o multime…e nevoie doar de “un motiv”..ca atunci cind eram copii..acum suntem la fel..ne jucam de a oamenii mari si ne a furat de tot jocul..am uitat de culori…de zbor… mai ales de dansul lor…si de dorintele noastre….oricit de mult sau de putin traiesc..fluturasii minunati sunt rari….