Cele doua minuni.

Sunt fericita posesoare a doua mici minunatii. Aceste minunatii au nume. Andrei si Teo. Ai multumesc din suflet surorii mele ptr aceste daruri. Ei sunt cei care imi aduc zambetul pe buze si uneori reactii opuse acestora de genul”teo ,linisteste-te ca altfel ne suparam!grav...”da, stiu ca –mi afecteaza karma dar nu pot fi intotdeauna calma. Adevarul e ca atunci cand ai vezi in fiecare zi de 6 respectiv 4 ani… si cind nu esti mama la randul tau ca sa poti sa intri in euforia de mama, ti- e greu cu toata dragostea si binevointa pe care o ai sa nu-ti iesi din minti.Astfel apar episoade de genul tipete in magazine dupa o guma..desi mai are 59 in casa…tavaleli, urlete incat mai era putin pana sa cheme lumea pe strada asistenta sociala ,rujuri stricate confundate cu carioci, lucruri cu valoare sentimentala stricate/sparte,parada cu tocurile mele de 15 cm pe care abia eu pot merge… Ocupatia de mama e una full-time. Eu nu rezist decat de dimineata pana seara maxim. Intr-unul din week-endu-uri l-am supus pe domnul Me la testul suprem:o zi petrecuta impreuna cu cei mici. Carrefour, jucarii, dulciuri, cofetarie, poze, baloane, umflat baloane, desenat baloane, eu fugind in parcare dupa baloane…..confectionat din hartie avioane ,tunuri, aeronave si alte minunatii…cantecele,ce e drept unele inventate pe moment incat la un moment dat domnul Me era foarte atent incercand sa invete si el cantecelul…si alte preocupari ale varstei cuprinse intre 3-6ani.Chiar daca dupa plecarea celor mici nu ne doream altceva decat sa dormim,cand te string in brate , iti zambesc si iti spun ca te iubesc e clar e cel mai frumos sentiment, cel mai pur.Pot spune ca m-am acomodat si am inteles conceptul de mama. Stiu destule despre bebelusi , copii. Asta nu inseamna ca am de gand sa concep unul al meu momentan(desi mi-as dori enorm) , din contra.De fapt o sa beneficiez de unul al meu personal cand karma mea isi va dori.Pana atunci…e minunat sa- I vezi crescand chiar daca tu inaintezi in varsta….
Aceastea sunt minunatiile mele.