Una din prietenele mele are un catel. Latra ,da din coada deci e catel.Intotdeauna mi-am dorit un catel si in ultima vreme mai mult ca nicodata.Unul mic de tot si pufos. Si daca se poate foarte lenes si linistit.Daca nu e , o sa –l sedez. M-am gandit ca ar fi cazul sa-mi iau un animal ca orice dama necasatorita care se respecta ajunsa la o anumita varsta. Cum pisicile nu le suport, ca teoretic asta e stereotipul eternei domnisoarei necasatorite, am zis ca facem un compromis si iau caine. Dupa cateva nopti petrecute la prietena mea m-am razgandit. Se zice ca animalul ia din comportamentul stapanului.Prietena mea este foarte agitata insa cainele e o masinarie de ucis nervii. Sare , topaie , latra, si are obisnuinta sa stea pe tine. Nu linga tine. Astfel , noaptea trecuta mi-am petrecut-o cu ghearele unui caniche in gat. In toiul noptii jenata de pozitia cainelui si speriata ca o sa mor in somn taiata la jugulara, l-am impins usor. El catelul, a considerat ca ma joc cu el la 3 noaptea astfel incat a inceput sa sara energic si sa ma muste in joaca bineinteles… Cert este ca daca nu se trezea stapana, astazi imi inlocuiam gulerul de vulpe argintie cu unul de canishe crem. Asta nu inseamna ca inainte prietena mea a avut o vulpe argintie…. Se facu dimineata(cu greu), cum deschid ochii surpriza cainele iar a crezut ca vreau sa ma joc …stupida de mine doar vroia sa plece la servici. Asa ca imi trag pantalonii cu greu cand un caine trage de celalat picior….fumez o tigara si beau jumatate de ness rapid pentru ca un anumit animal simtea nevoia de afectiune..si plec. Linistita. Tot imi doresc un caine, insa nu chiar asa. Exista caniche deprimati ?Pentru ca mi-as dori eu unul….
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu