Tristete

Probabil mi-ar placea sa fiu o lacrima. Sa izvorasc din tristetea cuiva si sa ma cheme Tristete. Sa alunec usor pe piele , sa- I simt caldura. Sa fiu pura si transparenta. Sa ma evapor si sa dispar. Sa pier incet.

Buna. Ma cheama Tristete. Sunt o lacrima si izvorasc din tristetea cuiva. Alunec usor pe piele si ai simt caldura. Sunt pura si transparenta . Ma evapor si dispar. Si am sa pier incet...Asta sunt Eu.

Divort inainte de casatorie

Deci, asa ceva nu se poate. Da , stiu, nu se incepe o propozitie cu”deci”. Deci,cel mai tare lucru care poate sa ma scoata din sarite(de fapt nu chiar cel mai tare ca sunt mai multe lucruri care ma scot din sarite cel mai tare…) este sa vorbesc cu cineva si ala sa para surd. Sa – I zici timp de 15 minute la telefon sau fata in fata la o tigara problema ta sperand in adancul inimii ca-ti da o rezolvare minune, ca spune ceva sa-ti ridice moralul , ca face un flic-flac, o jonglerie ceva sa-ti demonstreze cat de mult te intelege….si el nimic. Asa ceva nu accept. De regula exista o persoana in viata mea care se pricepe extraodinar la acest “sport”. De fiecare data cind ai spun problema/dilema/motivul depresiei/nedumerire/tragedia mea si ma consum incat mai am un pic si ma evapor, acea persoana ma asculta….ma asculta…si atat. Si la sfarsit astept cumintica poate-poate imi zice ceva si-mi dau seama cat de naiva sunt si ma agit degeaba si…nimic. Tacere. Si incep sa bat apropouri…despre subiect cumva sa-l agit si pe el si….nimic. Si apoi astept in telefon(poate ajung mai greu cuvintele ) si…nimic. Si apoi ma enervez si incep sa tip ca de ce nu zice nimic si mi se raspunde CALM…ca ma asculta…Pai daca vreau sa fiu ascultata ma duc la un psiholog. Sau vorbesc singura si ma si ascult -2 in 1. Sau vorbesc in oglinda si ma si vad. De fiecare data cand vorbesc cu acea persoana, parca vorbesc cu ecoul . Si in finalul conversatiei ajung sa fiu mult mai nervoasa decat eram inainte sa –mi zic durerea. Adica la fel de deprimata insa si nervoasa pe deasupra. Probabil o fi vre-o strategie sa uit de depresie prin nervi. Si de fiecare data imi jur solemn ca eu cu ecoul asta niciodata nu mai incerc sa-mi zic tragediile vietii mele palpitante. Ca…vorba aceea…nimic.
Momentan sunt intr-unul din acele momente in care am eu o problema pe care o constientizez si ma deprima. De fapt sunt in momentul de dupa, pentru ca tocmai am vorbit la telefon cu aceasta persoana si mai nou sunt nervoasa pe ea in loc sa fiu linistita in depresia mea.
Asadar…ori trebuie sa invat sa accept aceasta situatie…..intelegand ca nu toata lumea este atat de dormica sa dea sfaturi si sa se bage unde nu trebuie asa ca mine…..ori va fi proba in cazul unui divort.

Ham -ham?....

Cum mergeam eu asa ca o lady cu parul in vant am vazut un pet shop. Am trecut pe linga el si tot ca o lady am realizat ca mi-as dori sa intru si m-am intors in mijlocul drumului sa-mi urmez gandul usor intarziat. Mi am adus aminte ca acum o saptamana prin nu stiu ce mall din Bucuresti ,ca toate seamana intre ele, in timp ce domnul Me nu mai iesea de la o coada, ma gandisem de data asta exact cind eram in fata unui pet shop sa intru sa vad si eu ce animale mai sunt(pe linga cele de zi cu zi pe care le cunosc). Mi-a atras atentia doar un papagal mare si infricosator ce ma privea insistent ,doua veverite zgribulite simpatice tare pe care vroia d-ra sora a d-nului Me sa le achizitioneze si niste plantute pentru acvariul cu pesti aurii al domnului cu pricina. Ne-am gandit sa ai luam o plantuta insa pareau deja ofilite si m –am abtinut . Dar, sa revenim. In pet shop-ul in care am intrat era minunea:Un bichon mic ,mic ,mic, agitat, dragut foc. Dupa 10 min de stat in fata lui prostindu-ma si agitandu-ma mai mult ca el, mi-am dat seama ca situatia devenise penibila iar eu nu mai eram deloc o lady si am plecat. Primul telefon – destinatie : D-nul M sa- I expun problema : cum m-am gandit eu ca in momentul in care o sa stam impreuna 7 zile din 7 ar fi cazut sa ne luam un caine de paza cum ar fi un bichon. Raspunsul lui a fost un ras isteric…Tocmai el. Dintre toti sa nu fie de acord. El care are acasa un canar ciufulit, pestisori aurii (preferatul meu Capalau, botezat de mine bineinteles) si o porumbita foarte geloasa pe mine de care imi este foarte frica. Tocmai el sa nu inteleaga dragostea pentru un biet animal….I-am explicat ca o sa l invat sa-I aduca papacii, ziarul , ca o sa fie asa educat ca si mine...nimic. Am recurs la santaj : nu-mi intra in casa cu pestii daca nu ma lasa sa iau un caine. Mi – a explicat calm ca pestii lui ocupa un metru patrat in acvariul lor si nu topaie/latra/musca/schiauna/roade si alte nevoi fiziologice...prin casa. Si mai presus de toate, m- a impresionat argumentul lui contra-catelus cum ca fetita lui nu va inghiti par de bichon. Fetita lui nenascuta bineinteles, de mine…mama a copilului nenascut. Degeaba am incercat eu sa-I explic ca pana ce voi face un copil probabil bichonul va muri de batranete….Pana una alta, subiectul a ramas deschis pana la momentul X cand vom fi in stare sa luam astfel de decizii avand in vedere ca nu suntem in stare sa avem grija nici de noi. Si pana ce gasesc ceva cu care sa-l ademenesc…



PS: Stiu ca citesti….As fi cea mai fericita Femeie de pe pamant daca as avea un catelus…si o femeie fericita…inseamna un barbat fericit……

My world, your world...

Mi –as fi dorit sa traiesc in alte vremuri. Nu acum. Nu astazi. Nu aici. Si nu in societatea aceasta. Nu atat de superficiala, de rece , de egoista , de insensibila, de libertina, de trista…Mi –as dori sa traiesc in sec. XIX, ca o eroina dintr-un roman.Un roman, trist greu de inteles dar de dragoste. Mi as dori sa traiesc ca in “Mandrie si prejudecata”sau sa fiu o alta “madame Bovary”.. Finete, feminitate, pasiune, retinere, sentimente sincere ..si rochiile minunate. Mi – as dori sa traiesc in perioada Virginiei Woolf, in Londra . Sa –I fi citit atunci cartile si sa fi stiut de atunci cat de minunat scrie. Mi-as dori sa traiesc in vremurile in care totul era mai pur, mai simplu, mai natural, cu dezavantajele de rigoare bineinteles, insa mult mai intens.Mi-as dori sa traiesc in perioada Gretei Garbo sau Ingrid Bergman cand femeile erau feminine si seducatoare fara sa –si etaleze corpul, cand femeile erau naturale si ingrijite fara sa para niste papusi din cauciuc si cand un barbat era un gentleman.Cand libertatea eram mai constransa, cind relatiile erau sincere.Cand lucrurile simple erau apreciate , cand gesturile mici erau cele ce dadeau savoare. Cand viata nu era atat de imprevizibila, cand oamenii nu erau atat de nehotarati. Recunosc sunt o inadaptata in lumea mea, in lumea asta..De asta probabil ce-I ce ma cunosc imi spun des ca sunt din “alt film”. Partea mai ciudata e ca nu pot si nici nu vreau sa ma adaptez, mi-e bine asa , neinteleasa. Ma face unica in lumea mea.

Restaurant Buddha Bar

Aici mi-as dori sa fiu. Aici mi-as dori sa ajung macar o data. Sa bem un pahar de vin si sa nu spunem nimic.. Sa ne bucuram de acele senzatii.

Sublim!

Atat de sublim incat am hotarat sa fie melodia care ma trezeste din monotonie de fiecare data cind sunt apelata de d-nul M.

Kiss the cook

Azi am gatit. Ceva foarte elaborat. Extrem. Peste la gratar si cartofi nature.Lasand gluma la o parte…mai stiu si eu sa gatesc…de regula mancaruri pretentioase pentru ca sunt de parere ca daca tot ma chinui macar sa mananc ceva ce nu mananc de cand m-am nascut. Pestele a fost minunat. Din pacate m-am bucurat doar eu de el. Nu ca nu s-ar mai fi riscat nimeni, ar fi mancat cu forta , doar ca eram singura.Si am baut un pahar de vin rosu. Tot singura…. Vinul nu l-am facut eu. Ma gandesc cum e sa gatesti pentru o familie? (wt%*@$#!!!) Sa stai o zi intreaga in bucatarie in miros, sa nu-ti mai vian sa mananci dupa, de la miros, sa mirosi a ceapa,etc. Respect mamei mele care a facut asta pentru familie de 5 persoane o viata intreaga. Tot ce pot spune e ca am binevointa sa-I calc pe urme, desi stiu ca nu voi fi ca ea. Asta pentru ca tot ce am reusit eu sa fac intr-o bucatarie este multa mizerie si un fel de incendiu.

Fragmente din Jurnalul lui Adam si Eva - Mark Twain

Jurnalul lui Adam
Luni
Aceasta noua creatura cu parul lung imi sta tot timpul in cale.E tot timpul prezenta si ma urmareste peste tot. Nu imi place;nu sunt obisnuit sa am companie. Mi-as dori sa stea cu animalele ..Noi? De unde a invatat cuvantul asta?-il foloseste noua creatura.

Miercuri
Mi-am construit un adapost impotriva ploii, dar nu m-am putut bucura de el in pace. Noua creatura l-a invadat. Cind am incercat sa o dau afara a inceput sa verse apa din gaurile cu care se uita, stergandu-se cu dosul labelor, si a scos un sunet ca cel al animalelor cand sunt in pericol. Mi-as dori sa nu vorbeasca, vorbeste intruna.

Vineri
Cu aceasta creatura viata mea nu mai este la fel de fericita cum era.

Duminica
In dimineata asta am prins creatura incercand sa ia mere din copacul interzis.

Luni
Noua creatura spune ca se numeste Eva.Imi spune sa o strig pe nume atunci cind vreau sa vina,In acest caz, i-am spus ca ai este inutil.

Sambata
Am evadat martea trecuta, am calatorit doua zile dar m-a urmarit cu ajurtorul unei fiare pe care a imblanzit-o si careia ai spune lup. Am fost obligat s ama intorc cu ea.

Duminica
Am supravietuit.

Jurnalul Evei
Luni
Toata saptamana m-am invartit in jurul lui incercand sa facem cunostiinta. A trebuit sa fac eu conversatie pentru ca el este foarte timid insa asta nu m-a deranjat. Parea multumit sa ma aiba in jur, iar eu am folosit sociabilul pronume"noi" mereu, pentru ca parea flatat sa-l includ si pe el.

Marti
Toata dimineata am stat sa-mi imbunatatesc adapostul.Am stat special departe de el, in speranta ca, simtindu-se singur ma va cauta. Nu a facut-o.

Joi
In dimineata asta i-am spus numele meu. Dar nu i-a pasat de asta. Ciudat! Daca mi-ar fi spus el numele eu as fi foarte interesata.

Dupa patruzeci de ani
Dorinta mea cea mai arzatoare este sa murim amandoi odata. Dar daca ai va fi dat unuia dintre noi sa moara inaintea celuilalt, ma rog ca aceea sa fiu eu, pentru ca eu nu am taria lui si pentru ca nu ai sunt la fel de necesara precum imi este el mie. Ruga aceasta este nemuritoare si va fi mereu inaltata atat timp cat vor fi femei pe Pamant. Sunt prima sotie din aceasta lume dar ma voi regasi si in ultima sotie de pe acest Pamant.

Pe mormantul Evei
Oriunde te-ai dus , Acolo este Paradisul .Adam.

Rain on me

Ploua. O vreme inchisa cu ploaie marunta. O stare de amorteala, cu senzatii inabusite si dureri asurzitoare. Un gand departe…Un dor de tot si de toate. Nemultumiri si totusi resemnari. Vise imprastiate si zambete fortate. O melodie inceata si ochii inchisi. O lume launtrica nestiuta de nimeni. Respiratii profunde ce-ti provoaca durere.. Ploua. Picaturi mici iti ating gandurile imprastiindu-le. Cu inima departe, te simti singur…Timpul trece, insa mult prea incet. Sentimente colorate stranse in palma.Cuvinte mute ascunse. Sunete in surdina ating pielea. Ploua…Ploua afara cat si in sufletul meu.

Ying si Yang

M -am convins. In viata pentru toate exista un echilibru. Orice fapta rea ti se va intoarce, orice suferinta pricinuita cuiva o vei simti si tu la un moment dat pe pielea ta,orice decizie gresita va fi regretata mai tarziu, orice moment fericit il vei plati cu unul nefericit.Ce e drept, in cazul meu platesc cu mai multe momente nefericite. Daca pana acum nu eram chiar convinsa, saptamana asta m- a convins.Pe cat de minunat, funny si elaborat week end ul trecut a fost, pe atat de oribila, stresanta si stearsa saptamana am avut. Stare fizica foarte proasta, stare psihica foarte proasta, inceput de raceala, job cu nervi, stat la cozi luuungi ca sa aflu ca nu am ce-mi trebuie, institutii de stat cu domnite nehotarate, o comunicare eronata cu contabila, certuri cu familia, contrari cu d-nul Me, senzatie de somn acuta, irascibilitate si altele...ah da , si parul nu mi-a stat bine.Deci, continuand in aceasi nuanta si week -end-ul acesta va fi la fel si probabil si saptamana viitoare..pentru ca , cum am mai spus pentru niste momente fericite platesc dublu.
Dar cu siguranta voi avea o coafura impecabila.

Ma droghez.

Ma droghez. Incerc de mult sa recunosc acest lucru. Sa-l marturisesc.Sunt dependenta si nu pot rezista fara drogul meu,fara sa l simt,fara sa mi l “administrez.”daca nu,ma simt fara viata fara putere sau speranta…nu ma simt eu…
Sunt dependenta de “drogurile”mele si ma simt fericita de fiecare data cind ma incarc.Uneori nu e de ajuns si caut un alt substitut mai puternic. Caut linistea...senzatiile placute..intensitatea lor…doar niste momente euforice…Nu intotdeauna drogul e atat de puternic cat sa te transforme in ceea ce vre si atunci te multumesti cu ceea ce primesti…”Drogurile”le procuri foarte usor sunt peste tot in jur si foarte accesibile si sunt de toate intensitatile.Imi place sa mi incep ziua in aceea stare de dependenta si euforie asa ca imi savurez “drogul”:cafeaua…tigara ..si melodia preferata….sunt dependenta de ele de linistea pe care o poti avea in momentul acela…sunt dependenta de zambete….de al celor din familie…al prietenilor dragi..al nepoteilor mei…si mai ales al persoanei iubite…Sunt dependenta de rosu….sunt dependenta de soare….sunt dependenta de miresme placute…de o melodie placuta ascultata pe repeat…Ma droghez atunci cind sunt la shopping…sau cand beau o ciocolata calda perfecta…ma droghez atunci cidn stiu ca am reusit sa realizez ceva indiferent cit de nesemnificativ sau de important e.Cind sunt inconjurata de lucruri frumoase si de ganduri calde….cidn primesc un cadou sau ofer….sau cind primesc un mesaj frumos…O data o persoana draga mie mi a spus ca eu as fi un drog si ca persoanele din jurul meu devin dependente de mine..
Tentatiile sunt in jurul nostru ,oriunde sub orice forma si se transforma in dependenta trebuie doar sa iti alegi drogurile care cat de cat pot sa te faca sa simti un pic din fericire sua macar o stare de bine.sunt si dependente care nu iti fac bine dar trebuie sa fii detsul de puternic si sa te lupti cu ele….
Dintre toate……doar o dependenta nu stiu exact daca imi face bine sau rau…..aceea de tine..

Falling in grace

Sometimes I think we miss that touch so much that we crash into each other just so we can feel something.

Kisses and lollipops

Surprinzator...dupa zeci de mii de ninsori pe care le detest, a aparut o raza timida de soare. Desi nu ma satisface indeajuns pentru ca sunt greu de satisfacut.....imi da o pofta de nebunii si de viata.Astazi discutam cu d-nul M. despre astenia de primavara si intentiile sinucigase ale oamenilor in aceasta perioada si mi se pare o prostie sa te omori tocmai cand vine vara dar..fiecare cu preferintele lui.In fata cladirii unde activez in fiecare zi teoretic de la 8la 16.00, practic programul e mult mai scurt cam de cand am fost promovata si m-am gandit ca pot face si lucrul asta, e un petec de soare. Asa ca fumez mai mult decat inainte tocmai ca sa stau la soare in cercul meu insorit insotita de Patrocle cainele feroce al cladirii. Uneori mai vorbim, e cam batran nu -i pot spune gandurile mele ca mi-e frica ca face infart. Cum spuneam, am un chef de lucruri deosebite , de diversitate.Cum viata nu-mi permite neaparat schimbari majore, inchid ochii si imi imaginez o plaja, hamac, bauturi exotice, companie placuta, flori, iarba, fluturi,orase straine, shopping,cafenele, prieteni...
Sau as putea sa ma gandesc sa fac un copil.O fetita. Tot diversitate e....

Destination unknown

Am avut un week end minunat departe de casa si aglomerat impartit intre un examen si socializarile cu prietenii mei.Si multe altele...Mi-am incarcat bateriile pana week-end-ul viitor care va avea o alta destinatie.

Ma dau in vant dupa cumparaturi

Recent am citit o carte absolut delicioasa. Printre alte carti citesc si carti de divertisment.Stiu ca fitza e sa citesti Paulo Coelho si sa fie la orice moment al vietii pe noptiera ta insa zic pas momentan.Cartea cu pricina este "Ma dau in vant dupa cumparaturi".Este prima carte din seria de cinci a autoarei Sophie Kinsella. Dupa prima pagina am realizat ca am vazut si filmul produs dupa aceasta carte intitulat "I love shopping". Fimul, o comedie draguta, putin cam previzibila si usor romantica.Insa mi-a ramas drag datorita conjuncturii in care l-am vizionat.Probabil pentru ca am fost atat de impresionata prin faptul ca in sfarsit am gasit pe cineva atat de inconstient incat sa se inglodeze in datorii doar pentru a cumpara.Ma amagesc ca reactionez asa doar datorita faptului ca nu am responsabilitati majore financiare..si ca probabil cind voi intra in etapa "cu familie proprie" voi renunta.Din tema "amagiri" mai face parte si cea cu lasatul de fumat cind o sa am un bebe.
Revenind, nu are rost sa relatez discutiile in contradictoriu legate cu cei din jurul meau asupra acestui subiect, insa are rost sa spun cat de mult ajuta psihicului meu un nou obiect achizitionat. Si cum psihicul meu este unul mereu cazut...do the math.
Deocamdata imi doresc o pijama absolut minunata (aviz amatorilor...)si mai imi doresc ca D-nul Me sa nu citeasca acest post despre obsesia mea legata de shopping...desi e mai fidel ca mine blogului..

Ladies, let's be ladies!

Uneori imi este rusine ca sunt femeie. A nu se intelege ca imi e rusine de mine.Sunt dezamagita de unele femei , de inteligenta ,comportamentul, atitudinea sau de lipsa de respect pe care o au fata de ele. Cum poti sa respecti un om din moment ce el insusi nu se respecta?Poate termenul de femeie este prea exagerat , ma refer practic la genul feminin in nici un caz la ceea ce insemna o femeie.Sunt multe lucruri pe care le-as avea de obiectat..insa zilele trecute mi-a atras atentia un aspect. A nu avea demnitate, respect fata de tine. Cunosc un cuplu. El –amic prin “alianta” –un tip normal ,poate un pic cam copilaros pentru varsta lui si pentru gusturile mele, ea- iubita lui , o tipa cu o parerea supraestimata despre ea, posesiva , geloasa, isterica…De curand dupa cum ne asteptam cu totii s-au despartit. Problema incepe cind femeia nu accepta despartirea. Lucruri de genul mesaje , telefoane insistente, rugaminti, plinsete in telefon, urmarit , amenintat ca se va omora,si replici disperate , nu se fac. Sunt anumite lucruri care efectiv oricit de mult ai suferi, oricit de mult ai regreta o persoana din viata ta sau o despartire, nu se fac la fel cum sunt lucruri mai putin placute in viata ta si trebuie sa le accepti si sa treci peste ele.Sunt ce e drept relatii ce au nevoie de un timp de acomodare, insa daca timpul trece iar relatia este in aceasi stadiu incipient si nefavorabil e bine sa se puna punct. O relatie fortata nu va functiona. Iar efortul de a te umili, cu siguranta nu va ajuta. E vorba de demnitate, de a fi femeie. Din pacate e si mai trist cind celalat partener cedeaza acestor acte de inconstienta si relatia continua.Fiecare are libertatea de a actiona cum doreste, barbat sau femeie, dupa propriile sale reguli si conceptii, insa e atat de trist cand vezi cupluri ce dupa putin timp de la casatorie inceteaza sa mai functioneze , poate terminandu-se mult mai rau decat o simpla despartire peste care ai fi trecut pana la momentul acela. E trist sa nu incerci sa faci din relatia ta un etalon si nu un “asa nu”.Si mai trist e sa te simti singur si trist in doi.

Asa nu.

Am o mare problema care ma intristeaza teribil. Aproape ca nu -mi vine sa mai ies din casa, la serviciu nu ma pot concentra, nu ma pot simti bine intr-o cafenea. Practic nu mai am viata. Motivul? In urma unei interventii chirurgicale nu pot purta tocuri o perioada de timp. Asadar la work ma simt ca o fetita de generala mica-mica si simt cum toate cuvintele sefului zboara deasupra mea pentru ca efectiv nu ajung la inaltimea lor. La propriu vorbind......La cafenele ma simt ca o pustoaica care a fugit de acasa si face ceva interzis, pe la shopping nu-mi vine sa ma mai duc pentru ca am senzatia ca ar trebui sa intru intr-un magazin de copii. Si inca alte frustrari.Partea mai trista e ca am o singura pereche de incaltaminte fara toc pentru acest anotimp groaznic care nu se mai termina si nu o sa mai ies din ei(refuz sa investesc intr-o pereche de pantofi daca nu sunt incomozi si chinuitori) incat la un moment dat oamenii din jurul meu o sa puna mana de la mana pentru picioarele mele si o sa -mi cumpere niste bocanci sau ceva asemanator. Mai sunt si alte lucruri interzise de doctor ...insa ma rezum la aceasta frustrare.Asa ca numar zilele....si visez la momentul cind intru in rand cu lumea. Iarasi...la propriu vorbind.

Natura moarta

Imi place sa primesc flori la diverse ocazii. Sincer..mi-as dori sa primesc alte lucruri mai valoroase dar sunt femeie trebuie sa-mi placa si florile , e un"must"....Luna asta...pot sa mi deschid o florarie. O florarie cu flori pe jumatate moarte.Nu stiu daca gasesc cumparatori dar ...e o afacere totusi. Fiind o luna a cadourilor si a zilei mele de nastere am fost coplesita de gesturile celor din jur de a-mi lua"verdeata cu miros".Dragut e cand stai 8 ore la servici nu primesti nimic toata ziua si cand ajungi acasa esti sunata sa cobori pana in fata blocului si sa ti dea seful atunci un buchet de trandafiri pentru ca pana la ora aceea a uitat ca are o femeie in birou... Sincer as fi preferat in locul fiecarui trandafir un pachet de tigari.Ma scutea de o cheltuiala. Dar cum spuneam....si florile isi au rostul. Pentru mine rostul lor este sa astept sa se usuce si le colectionez in vaza mea uriasa.

Deci...da.

Astazi la prima ora a diminetii m am prezentat la politie. Nu am fost arestata (inca) pentru nimic. Oricum nu ar fi avut pentru ce. Inca nu a fost nimeni arestat pentru ca sta prea mult inchis in casa si nici nu exista legi impotriva lipsei de chef de a munci la serviciu.Dar avea legatura cu serviciul trebuia sa dau o declaratie care oricum nu ma privea. Ma pierd pe coridoare intreb de respectiva persoana ce urma sa ma interogheze...ajung intr-un birou cu 3 barbati, mult tutun cafele si mizerie. Se simte un ins de acolo care numai angajat la politie nu parea ....si aprinde un betigas parfumat. Astept....astept. vine si domnul comisar cu pricina scriu minunata declaratie ...si ma pregatesc sa ies din biroul improvizat si sa ma duc la al meu. surpriza la sfarsit ma intreaba respectivul" esti nevasta?"Daca pana atunci am incercat sa par inteligenta si eram incantata de mine ca- mi reusise, intrebarea asta ma prostise direct. Repet ce-mi zice el..in speranta ca poate imi intrase fumul de la betigas in urechi...si el, repeta aceasi intrebare. Rectific intrebarea...adica daca sunt casatorita...si raspund ca nu inca..dar urmeaza. De parca intrebarea respectiva nu ar fi fost destul de neadecvata...ma intreaba in continuare "de ce?". De ce, ce? De ce sunt pe cale sa ma marit? Desi e o intrebare destul de profunda ..sunt sigura ca domnul politist nu a avut absolut deloc intentia asta...asa ca i-am raspuns coborandu ma la coeficientul lui de inteligenta ca probabil pentru ca am fost ceruta...si pentru mai multe detalii sa l contacteze pe viitorul pacatos.Plec mirosind a fum si a betigas ieftin amuzata si nu prea...
Intrebare: e greu sa lucrezi in politie?

Sade- "Soldier of love"

Spre rusinea mea abia acum am aflat de noul album Sade - "Soldier of love"...Zic din pacate pentru ca mi-am fumat multe tigari pe melodiile ei...si le recomand din toata inima asta daca iti place sa asculti adevarata muzica cu versuri mai complexe decat comercialul prezent... Dupa aproape un deceniu imi face mare placere reintoarcerea ei si astfel am ocazia ca savurez pe repeat alte piese decat cele vechi.
Albumul "Soldier of Love" contine urmatorul tracklist:1.The Moon and the Sky2. Soldier of Love3. Morning Bird4. Babyfather5. Long Hard Road6. Be That Easy7. Bring Me Home8. In Another Time9. Skin10. The Safest Place
Enjoy!

Despre greseli si alte erori

Fiecare avem un curs al vietii. Nu de fiecare data cel pe care ni-l dorim. Insa imi place mie sa cred ca fiecare avem o energie proprie…ce ne diferentiaza probabil de restu. Fiecare avem un asa zis drum ce trebuie parcurs si uneori influentat de faptele noastre in viata. E o conceptie constructiva…asa ajungi la intelegerea ca nu poti fi ca celalalt desi ti-ai dori…pentru ca acesta esti tu. Poate greselile noastre sunt ceea ce ne alcatuiesc noua soarta. Fara ele…ce anume ar da contur vietii noastre?Cand esti pus in fata unui fapt ai doua variante sa risti si sa castigi sau sa fie un esec si sa se transforme in greseala vietii tale , asta pentru ac sunt singura ca fiecare greseala e “greseala vietii tale”.Poate ca daca nu ai risca niciodata nu ai ajunge sa te indragostesti , sa ai copii sau sa fii ceea ce esti tu acum. Privesc in trecut la greselile mele si nu reneg nici una. Sunt delicioase desi atunci au fost insuportabile insa toate ma alcatuiesc si poate undeva au contribuit la senzatie de bine din prezent de care ma bucur. Pana la urma, lucrurile se schimba, orasele se schimba, lumea se schimba, persoanele intra in viata ta si apoi ies… Insa este minunat sa stii ca cei pe care ai iubesti iti sunt mereu in inima…si daca esti foarte norocoasa…te vei urca in primul tren cu destinatia ta.

I love you but i love myself more

Cand esti tanar totul se rezuma la a te distra. La a experimenta tot felul de lucruri interesante. Apoi , inaintezi in varsta si inveti sa fii precaut. Sa te rezumi doar la cateva actiuni… Inveti ca facand ceva “periculos” iti poti rani ceva , sau iti poti rani inima..Esti atent la tot ceea ce faci sau daca nu esti inveti sa devii, te uiti inainte sa “sari” catre ceva, sa te aventurezi sau uneori chiar nu mai sari deloc pentru ca descoperi ca nu intotdeauna exista cineva care sa te “prinda”. Descoperi ca nimic nu e sigur…si o descoperi pe pielea ta si e mai dureros decat miile de sfaturi pe care le ignorai. Descoperi ca in viata nu exista centura de siguranta.si te intrebi: cand a incetat sa mai fie vorba de distractie si cind a inceput totul sa fie infricosator?

Expired?...

In ultima vreme am dezvoltat o manie. Aceea de a verifica data de expirare la absolut orice produs cumparat.Nu eram atat de atenta la aceste detalii inainte insa de la o vreme sunt obsedata. Probabil odata cu varsta devii mai paranoic sau poate de cand s- au intamplat anumite evenimente in viata mea….Ma trezesc prin supermarket ca stau dupa rafturi ghemuita de parca as complota ceva impotriva domnisoarelor ce ofera mostre de cascaval. Zilele trecute mi –am luat vopsea de par. Da ma vopsesc . Nu , nu sunt blonda . Nici la figurat nici la propriu. D-nul M a multumit naturii ca nu e femeie….Eu insa am petrecut 15 min printre vopsele verificand pe fiecare in parte….Inca nu m-am vopsit…Sper sa nu expire pana ce am sa fac lucrul asta.
Ok…deci orice are data de expirare… Atunci ma intreb: oare dragostea are data de expirare?

The Proposal.

Acum putin timp imi expuneam parerea despre ceea ce mi-as dori sa primesc de ziua mea de la d-nul M. Si am subliniat ca indiferent ce ar fi mi-as dori sa fie o surpriza. Un cadou aparte. Si ….asa a si fost : o supriza aproape socanta. Cadoul meu nu este extraodinat de scump, nici ceva iesit din comun. Este chiar ceva foarte simplu, elegant si de efect. Ceva specific feminin , o bijuterie ….Insa nu cadoul este cel mai important cat mesajul din spatele lui. Mesajul e unul destul de succint “vrei sa –ti petreci viata alaturi de mine?” cu toate semnificatiile si intensitatile sale de riguare. Fiecare femeie cred ca si- a imaginat acest moment in viata ei. Cu siguranta eu nu mi-l l-am imaginat asa…cel putin in opinia mea treningul nu este chiar costumatia perfecta pentru a fi ceruta, dar compensam prin machiaj.Reactiile, intensitatea , emotiile sunt personale….insa promit eu ca e unul dintre cele mai minunate si intense momente pe care le experimentezi pe parcursul vietii. Asa ca …ma bucur de cadou, ma bucur de surpriza si ma bucur si de moment.