Divort inainte de casatorie

Deci, asa ceva nu se poate. Da , stiu, nu se incepe o propozitie cu”deci”. Deci,cel mai tare lucru care poate sa ma scoata din sarite(de fapt nu chiar cel mai tare ca sunt mai multe lucruri care ma scot din sarite cel mai tare…) este sa vorbesc cu cineva si ala sa para surd. Sa – I zici timp de 15 minute la telefon sau fata in fata la o tigara problema ta sperand in adancul inimii ca-ti da o rezolvare minune, ca spune ceva sa-ti ridice moralul , ca face un flic-flac, o jonglerie ceva sa-ti demonstreze cat de mult te intelege….si el nimic. Asa ceva nu accept. De regula exista o persoana in viata mea care se pricepe extraodinar la acest “sport”. De fiecare data cind ai spun problema/dilema/motivul depresiei/nedumerire/tragedia mea si ma consum incat mai am un pic si ma evapor, acea persoana ma asculta….ma asculta…si atat. Si la sfarsit astept cumintica poate-poate imi zice ceva si-mi dau seama cat de naiva sunt si ma agit degeaba si…nimic. Tacere. Si incep sa bat apropouri…despre subiect cumva sa-l agit si pe el si….nimic. Si apoi astept in telefon(poate ajung mai greu cuvintele ) si…nimic. Si apoi ma enervez si incep sa tip ca de ce nu zice nimic si mi se raspunde CALM…ca ma asculta…Pai daca vreau sa fiu ascultata ma duc la un psiholog. Sau vorbesc singura si ma si ascult -2 in 1. Sau vorbesc in oglinda si ma si vad. De fiecare data cand vorbesc cu acea persoana, parca vorbesc cu ecoul . Si in finalul conversatiei ajung sa fiu mult mai nervoasa decat eram inainte sa –mi zic durerea. Adica la fel de deprimata insa si nervoasa pe deasupra. Probabil o fi vre-o strategie sa uit de depresie prin nervi. Si de fiecare data imi jur solemn ca eu cu ecoul asta niciodata nu mai incerc sa-mi zic tragediile vietii mele palpitante. Ca…vorba aceea…nimic.
Momentan sunt intr-unul din acele momente in care am eu o problema pe care o constientizez si ma deprima. De fapt sunt in momentul de dupa, pentru ca tocmai am vorbit la telefon cu aceasta persoana si mai nou sunt nervoasa pe ea in loc sa fiu linistita in depresia mea.
Asadar…ori trebuie sa invat sa accept aceasta situatie…..intelegand ca nu toata lumea este atat de dormica sa dea sfaturi si sa se bage unde nu trebuie asa ca mine…..ori va fi proba in cazul unui divort.