The shape of my heart

Azi nu stiu ce e bine pentru mine. Nu stiu incotro sa o iau. Nu stiu ce sa aleg.
Azi respir greu, poate de la fumul de tigara..
Azi nu simt nimic, doar privesc fara sa vad.

Azi mi-e greu sa fiu adult, mi-e greu sa-mi fac planuri. Mi-e greu sa iau decizi ce-mi vor schimba viata. Ma ghemuiesc pe canapea si-mi doresc sa fiu copil, sa visez, sa rad inocent. De fapt, mi-e dor sa rad. In sufletul meu inca am ramas un copil. Nu sunt pregatita sa am unul al meu. Si fug de casatorie ca de boli rare. Fug de responsabilitati si de promisiuni pe viata. Fug de ceea ce inseamna "noi". Si ma multumesc cu “eu” desi nu asta imi doresc.

Azi mi-am simtit pentru prima data inima. Nu doar batand. Am simtit-o in trup, grea, de parca m-ar fi durut greutatea ei.

Pentru ca mi-am propus sa nu mai uit......

In ultima vreme uit. Uit unde imi pun hartiile la work. Uit ce vorbesc si cu cine. Uit ce am de facut. Imi uit lucrurile la tine acasa si altele acasa la mine inainte sa plec spre tine. Dar cel mai tare ma doare ca uneori uit cat de important esti pentru mine. Ca uit cat te iubesc. Si imi aduc aminte de asta de fiecare data cand sunt iarasi langa tine. Cand ma iei de mana si ma strangi fortat in brate de fiecare data cand o fac pe suparata. De fiecare data cand ma privesti in felul tau specific cand plec de langa tine.

“-Baby, la orice ora din zi si din noapte, fa-mi un semn si dispune de viata mea”

Non, Je ne regrette rien

Ai simtit vreodata ca lumea e doar a ta?
Ca fiecare adiere de vant e pentru tine, ca fiecare om e un actor ce are scris in scenariu sa treaca pe linga tine, ca fiecare frunza e pusa acolo special ca sa o poti vedea si fiecare strada e proiectata ca sa pasesti tu in ghetutele tale cu tocuri stiletto?

Am plecat destul de tarziu de la work. Mi-am luat plicul, geaca de piele, am spus “Good night” si am iesit in fuga. Mi-am pus mp3-ul in urechi la maxim. Am zambit tot drumul. Am savurat intunericul unor stradute goale la fel cum am savurat si fiecare felinar aprins sau zecile de faruri aprinse ale masinilor. As fi vrut sa merg ore in continuu, fara sa-mi pese de fusta prea scurta pentru o ora atat de tarzie, fara sa-mi pese ca sunt singura, fara sa-mi pese ca sunt obosita.
Am privit lumea din jurul meu. Batrani, adolescenti exuberanti, indragostiti, cupluri ce-si plimbau copilul in carucior. Si i-am ignorat pe toti.

Drumul meu spre casa dureaza 30 de min.
30 de minute lumea a fost doar a mea.

PS: Stiu..tu nu poti intelege…nu pot sa fiu ca tine, ca restul, ca ei..
Niciodata "pielea mea" nu a fost mai confortabila, de asta…..astazi am simtit ca lumea e doar a mea.

Emotie de toamna

Astazi am privit toamna cu alti ochi. Cu ochii unui copil. Si as fi privit o la nesfarsit..as fi simtit-o, as fi respirat-o, as fi gustat-o. M-am lasat atinsa de soarele timid. Am zambit si am simtit cum toata lumea e a mea. Am mers taraindu-mi picioarele prin frunzele uscate, cum faceam cand eram mica. Fiecare de alta culoare, fiecare cu povestea ei..M-am asezat pe o banca. In fata mea, o frunza uscata. Am privit-o indelung si apoi am tresarit. La fel ca inima mea, a fost zdrobida de indiferenta unui "trecator".
M-am ridicat si am plecat. Am facut ceea ce stiu eu mai bine, de teama sa nu -mi mai "calce" cineva inima. Am plecat.
In cateva secunde, toamna m-a transformat dintr-o copila naiva intr-o femeie cu experienta.