Astazi am privit toamna cu alti ochi. Cu ochii unui copil. Si as fi privit o la nesfarsit..as fi simtit-o, as fi respirat-o, as fi gustat-o. M-am lasat atinsa de soarele timid. Am zambit si am simtit cum toata lumea e a mea. Am mers taraindu-mi picioarele prin frunzele uscate, cum faceam cand eram mica. Fiecare de alta culoare, fiecare cu povestea ei..M-am asezat pe o banca. In fata mea, o frunza uscata. Am privit-o indelung si apoi am tresarit. La fel ca inima mea, a fost zdrobida de indiferenta unui "trecator".
M-am ridicat si am plecat. Am facut ceea ce stiu eu mai bine, de teama sa nu -mi mai "calce" cineva inima. Am plecat.
In cateva secunde, toamna m-a transformat dintr-o copila naiva intr-o femeie cu experienta.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu