luni, 15 noiembrie 2010

Non, Je ne regrette rien

Ai simtit vreodata ca lumea e doar a ta?
Ca fiecare adiere de vant e pentru tine, ca fiecare om e un actor ce are scris in scenariu sa treaca pe linga tine, ca fiecare frunza e pusa acolo special ca sa o poti vedea si fiecare strada e proiectata ca sa pasesti tu in ghetutele tale cu tocuri stiletto?

Am plecat destul de tarziu de la work. Mi-am luat plicul, geaca de piele, am spus “Good night” si am iesit in fuga. Mi-am pus mp3-ul in urechi la maxim. Am zambit tot drumul. Am savurat intunericul unor stradute goale la fel cum am savurat si fiecare felinar aprins sau zecile de faruri aprinse ale masinilor. As fi vrut sa merg ore in continuu, fara sa-mi pese de fusta prea scurta pentru o ora atat de tarzie, fara sa-mi pese ca sunt singura, fara sa-mi pese ca sunt obosita.
Am privit lumea din jurul meu. Batrani, adolescenti exuberanti, indragostiti, cupluri ce-si plimbau copilul in carucior. Si i-am ignorat pe toti.

Drumul meu spre casa dureaza 30 de min.
30 de minute lumea a fost doar a mea.

PS: Stiu..tu nu poti intelege…nu pot sa fiu ca tine, ca restul, ca ei..
Niciodata "pielea mea" nu a fost mai confortabila, de asta…..astazi am simtit ca lumea e doar a mea.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu