Memories of yesterday

Ciudat cat de mult te poti schimba.Si asta sa se intample intr-un timp relativ scurt…cativa ani, ce-I drept ani decisivi ce-ti contureaza maturitatea. Nu spun ca e o regula , ci spun ca eu m –am schimbat enorm. Nu e vorba de rau sau bine, ci de altfel. Privesc in urma si vad o alta persoana, o domnisoara dezorientata ce experimenta primele senzatii de liberate, iubire, iertare, cu propriile conceptii asupra fiecarui lucru. Acum …poate o femeie mai echilibrata , mai inteleapta, introvertita si rezervata. Poate mint..unele lucruri gresite inca imi mai alearga prin vene, insa tin sau vreau sa ma indepartez de tot ce ar putea sa-mi fie nociv. Uneori simt ca inca nu mi-am incheiat capitolul cu acea viata plina de libertate si impuls, alteori sunt atat de satula incat sufletul meu simte ca e mult mai in varsta decat este de fapt. Am lasat in urma nebunia, spontaneitatea si am facut loc ratiunii si sigurantei de sine. Si poate regret…Regret ca nu pot suferi ca atunci dupa o dragoste pierduta sau ca nu pot trai ca atunci o dragoste..Dar poate asta inseamna maturizarea. Candva o simpla cearta de indragostiti sau o despartire insemna un dezastru, zile de plins alaturi de prietene ce ma consolau, iesiri ce aveau ca scop uitarea ca apoi la intoarcere cu miscari lente imbibate in alcool si fum de tigara sa tastez acel mesaj ce insemna predarea mea…
Acum…tristetea se citeste doar in ochii mei …

Sun in the sky....you know how i feel

Liniste….o liniste aparte. Linistea aceea care apare cand nu e nimeni linga tine, cand nu schimbi zambete , cand nu ai planuri. “Acum ce fac?”...Deschise televizorul. Nu a inteles de ce a facut asta. Nu ar fi fost nimic ce merita vizionat oricum , iar daca da…probabil mintea ei era in alta galaxie. Se ridica si pleaca. “Prostii” …isi spuse ea. “Toate sunt prostii”. Isi aprinse o tigara. Se ura pentru ca fumeaza. Uneori fuma in continuu pana ce se simtea imbacsita in fumul usor mentolat si chiar si atunci isi mai aprindea una…Zilele trecute primise sfaturi despre cum sa te lasi de fumat de la o persoana care are si el “viciile” lui. Pentru o secunda a zis ca o sa-I urmeze sfaturile, din pacate a durat doar o secunda. La fel ca si prezenta acelei persoane in viata ei.
E week-end. O zi senina, calduroasa, minunata asa cum ai placea ei. Iubeste caldura si zambeste…Si-ar fi dorit sa fie in alta parte acum. Oriunde de fapt. E distrasa de zgomotul unor copii, se ridica incet spre geam si –I priveste. Cateva fetite pun la cale strategii de joc.
“Oh da”…isi zise ea…”bucurati-va cat mai puteti acum pana ce nu deveniti femei”!
Isi lua cartea de pe noptiera crezand ca Henri Charriere o va purta spre alte universuri. Nu a functionat. “Daca nici asta nu ma linisteste atunci e grav “ isi zise ea. Nu avea rabdare decitit sau de filme..Nu avea chef de discutii prin telefon, de mesaje…Nu ar fi avut ce sa spuna. Tacea de cateva ore si se simtea de parca ar fi uitat sa vorbeasca.
Ok. Era singura. Era singura intr-o zi frumoasa. Se simtea a nimanui sau invizibila. Ar fi vrut sa iasa dezbracata pe strazi oricum era invizibila…Ideal ar fost sa fie linga persoanele dragi ei. Ar fi vrut sa rada , sa se simta confortabil, sa se simta iubita.. Brusc isi alunga toate gandurile…oricum nu ai facea placere sa doreasca. Oricum nu conta…nu a murit niciodata nimeni pentru ca se simtea singur. Nu o sa fie ea prima. Asa ca….inspira adanc…isi lua un castron plin de capsuni cu frisca si isi turna un pahar de vin..si se aseza pe canapea, cu tigarile linga ea si cu melodia preferata pe fundal. Avea sa petreaca o seara minunata. Oricum nimeni nu ar fi inteles-o mai bine in momentele acestea decat Ea insasi.

Despre dragoste si alti demoni

Aud des in jurul meu promisiuni de dragoste “o sa te iubesc toata viata”, “pana moartea ne va desparti”, “mi-as da si sufletul pentru tine” etc. Ok, partea cu daruirea sufletului mi se pare efectiv ridicola. Oricat as iubi mi se pare pueril sa-mi pun sufletul pe tava, chiar si metaforic vorbind.
Revenind la declaratiile acestea ce suna mai degraba a promisiuni eterne… Nu cred in iubire ideala. Nu cred in perfectiune in iubire. Nu cred in relatii fara conflicte, fara tachinari , fara probleme ba mai mult, nu cred in relatii obtinute fara un anumit efort, fara compromisuri , fara indulgenta si intelepciune.
Se spune ca dragostea dureaza 3 ani. Sunt studii ce atesta acest lucru si chiar si carti ce trateaza acest subiect. Nu stiu exact cati ani, cate luni, zile , ore ,minute si secunde dureaza dragostea insa stiu ca nu e pentru totdeauna. Si oricum nu e la schimb cu sufletul meu.
Chiar daca exista cupluri care au dus o viata fericita, asta nu inseamna ca au avut o dragoste care a durat toata viata. Au avut o dragoste care i-a unit initial, dupa care dragostea a fost inlocuita de intelegere, respect, impartirea bucuriilor, a necazurilor sau a grijilor,obisnuita, etc. Si te trezesti ca din pasiunea ce va unea la inceput ramai cu acel sentiment linistit ca nu ai vrea sa fii linga altcineva restul vietii decat linga cel cu care esti. Linga cel cu care ai avut candva acea pasiune, acel click. Asta e varianta pozitiva in care in urma iubirii ramane o altfel de iubire ce se defineste in alti termeni dar care poate uni la fel de bine doua persoane pentru restul vietii lor. In cazul mai putin pozitiv, iubirea lor inceteaza si nu lasa loc pentru o alta manifestare a ei. Si atunci fiecare isi cauta iubirea pe alte drumuri..
De ce nu poate dragostea exista la nesfirsit? Raspunsul este simplu si firesc . Pentru ca suntem oameni, iar dragostea este ceva ideal, care se hraneste la rindul ei cu situatii si personaje ideale. Cit timp poate un om cu imperfectiunea lui sa para ideal?
Cunosc relatii sau chiar casnicii ce par la prima vedere indestructibile.Din pacate..am motivele mele sa cred ca si aparent cea mai solida relatie poate ceda… convindandu-te de fapt ca relatia aceea perfecta nu e decat un paravan pentru doi oameni frustrati. Niciodata nu mi-am ascuns problemele mele in cuplu. Nu mi-a fost rusine cu ele si le-am privit ca dovezi a unei relatii reale nu ideale. Pot sa fac tot posibilul sa traim frumos unul linga celalalt insa nu voi pretinde ca am ceea ce nu exista. Poate nu sunt eu destul de romantica sa spun contrariul, parerea mea e ca nu sunt destul de naiva.
Viata e ca un roman fluviu. Un roman ce in cazul cel mai bun cuprinde si pasaje poetice. Si cred ca este bine asa. Nimanui nu i-ar placea sa citeasca romane fluviu in versuri…ar fi prea plictisitor. Prin contrast, o mica strofa in mijlocul unui roman, ne impresioneaza mai mult decit o poezie nesfirsita.
Saupoate…Some love stories aren’t epic novels, some are short stories.

Cine moare?

Moare cate putin cine se transforma in sclavul
obisnuintei, urmand in fiecare zi aceleasi traiectorii; cine nu-si schimba existenta; cine nu risca sa construiasca ceva nou; cine nu vorbeste cu
oamenii pe care nu-i cunoaste.
Moare cate putin cine-si face din televiziune un guru.
Moare cate putin cine evita pasiunea, cine prefera negrul pe alb si punctele pe "i" in locul unui vartej de emotii, acele emotii care invata ochii sa staluceasca,
oftatul sa surada si care elibereaza sentimentele inimii.
Moare cate putin cine nu pleaca atunci cand este nefericit in lucrul sau; cine
nu risca certul pentru incert pentru a-si indeplini un vis; cine nu-si permite macar o data in viata sa nu asculte sfaturile "responsabile".
Moare cate putin cine nu calatoreste; cine nu citeste; cine nu asculta muzica; cine nu cauta harul din el insusi.
Moare cate putin cine-si distruge dragostea; cine nu se lasa ajutat
Moare cate putin cine-si petrece zilele plangandu-si de mila si detestand ploaia care nu mai inceteaza.
Moare cate putin cine abandoneaza un proiect inainte de a-l fi inceput; cine nu intreaba de frica sa nu se faca de ras si cine nu raspunde chiar daca
cunoaste intrebarea.
Evitam moartea cate putin, amintindu-ne intotdeauna ca "a fi viu" cere un efort mult mai mare decat simplul fapt de a respira. Doar rabdarea cuminte ne va face sa cucerim o fericire splendida. Totul depinde de cum o traim...
Daca va fi sa te infierbanti, infierbanta-te la soare.Daca va fi sa inseli,
inseala-ti stomacul. Daca va fi sa plangi, plange de bucurie. Daca va
fi sa minti, minte in privinta varstei tale. Daca va fi sa furi, fura
o sarutare. Daca va fi sa pierzi, pierde-ti frica. Daca va fi sa simti
foame, simte foame de iubire. Daca va fi sa doresti sa fii fericit,
doreste-ti in fiecare zi...

Pablo Neruda

Teardrop

Un El si o Ea (2)

Era una din zilele acelea negre. In care nimic nu mai conteaza, in care totul e trist. Deschise ochii. De data aceasta nu mai era singura in pat. Il privi pe El cum dormea adanc.Ochii lui pareau la fel de frumosi chiar si inchisi. Se ridica incet desi ar fi vrut sa doarma secole..O lumina difuza patrundea in incapere.Vazu dezordinea din camera si incepu sa stranga hainele aruncate pe covor..
-Buna dimineata..sopti El inca adormit.
Ea nu ai raspunse. Stia ca avusese o discutie in contradictoriu seara trecuta. Stia ca adormise certata cu El. Stia ca El asteptase sa adoarma sa o tina in brate.. Se prefacuse sa doarma pentru ca nu ar fi vrut sa-I zica sa o lase…ar fi vrut sa o tina o noapte intreaga la piept. Dar acum era dimineata ,era una din diminetile in care nimic nu mai conta. Isi aprinse amandoi o tigara si taceau…
-Hai sa iesim , e o vreme frumoasa.
-Ok…raspunse Ea. In cateva clipe se plimbau pe strazi. Fiecare cu gandurile lui, ca doi straini ce parca mergeau in acelasi ritm. Si totusi care aveau in comun o lume. De cateva ori incerca sa o tina de mana Insa de fiecare data Ea se ferea. Vroia sa o vada lumea asa cum se simtea in acel moment :singura. Singura intr-o lume sau poate in lumea ei. Orice atingere o sufoca. Era una din zilele acelea negre. In care nimic nu mai conteaza, in care totul e trist.In ultima vreme isi lasa nesupravegheate starile ei negative si astfel raneau relatia. Se opri intr-un parc , pe o banca. Ea sta ghemuita si privi copacii ,oamenii..o parte din viata lor se desfasura in fata Ei. Cat despre Ea, simtea ca nu avea viata. Simtea cum in vene ai circula un lichid otravitor ce o seda.O facea imuna. Imuna la tot, imuna la iubire. Si cu cat statea mai mult in locul acela cu atat mai mult nu-I mai pasa de nimic.Nici macar de ea si de fericirea ei care statea linga Ea. Asa ca ar fi vrut sa se ridice si sa plece. Fara nici un cuvant. O adiere de vant , o raza de soare ce-I atingea pielea, o mireasma ce-I adusese aminte de momentele ei placute din viata o facu sa izbucneasca in plins. Un plins isteric , din toata fiinta ei, o facea sa se descarce ...Asta si-a dorit. S-a trezit deodata in bratele lui , lacrimile curgandu-I pe gatul lui…si si-a dat seama ca lumea ei e si lumea lui.
-Iarta-ma..spuse Ea incercand sa-si revina din plins.
-Nu e nimic, doar esti femeie…e normal..si zambi. Si da, inca te iubesc…

Past- present

mi- e dor de un cosmopolitan savurat la o tigara…linga citeva persoane dragi mie. Persoane din trecut dar prezente inca.mi-e dor de vocea grava si parul intotdeauna ciufulit dat intr- parte , de sarcasmul si finetea ce o caracteriza, de rasul zglobiu-tipator si replicile taioase, de accentul usor moldovenesc pronuntat voit si atitudinea ei mereu vesela. Fiecare caracteristica apartine uneia din ele. Ele..cele cu care mi-am impartin 5 ani din viata cu tristeti, examene, bucurii, impliniri, dorinte, sperante …mi-e dor de cafeaua de dimineata, de sesiunea de shopping, de discutiile din noapte .Cred ca mi-e dor si de mine, cea de atunci. Sau de perioada acea a vietii.Acum beneficiez de prezenta lor in viata mea, fara posibilitatea de a mai a face toate acele lucruri..Insa o data la cateva luni cand vizitez fostul meu “acasa”, incercam sa ne aducem aminte. In rest, ne vedem fiecare de cursul vietii astfel incat anul acesta voi fi invitata la nunta uneia din ele, voi fi trista la plecarea din tara a alteia, voi face mai multe drumuri spre Iasi pentru cea care a ales ca Iasiul sa I fie in continuare acasa si voi avea o factura mai mare la telefon pentru a auzi acea voce.
Mi-e dor de fiecare in parte si de toate.

La paradisul femeilor

“Deci, o iubea ? Şi deodată înţelese, simţi flacăra crescândă a dorinţei(...)Era cea dintâi femeie care nu îi ceda. În rest, n-avea decât să se aplece ca să le ia pe toate, toate îi aşteptau capriciile ca nişte roabe.[...] Nu mai iubise niciodată astfel, cu acea vrajă puternică a suferinţei. Pleca liniştit de la iubitele sale şi mergea să se culce fericit cu libertatea sa de burlac. [...] Pe când acum, inima îi era plină de nelinişte [...],pusese stăpânire pe el. Ce avea ea oare să-l poată lega astfel?”-Emile Zola


M-am trezit ciufulita ca de obicei. Inca adormita am facut patul si m –am indreptat aproape mecanic inspre bucatarie.Mi-am facut un ness si m –am intors in camera.Am deschis larg geamul, mi-am luat halatul meu rosu si pe fundalul unei melodii lente mi-am aprins o tigara.Am luat prima carte din coltul meu aprovizionat o data pe saptamana de Domnul M.”La Paradisul Femeilor”. Dupa un pachet de tigari si cateva ore bune, am realizat ca eram in aceasi halat, in aceasi pozitie ghemuita pe canapea.Si am mai realizat ca deja nu-mi mai placea lumea mea. E ciudat cum o cartebuna te poate purta spre alte vremuri si iti trezeste in tine senzatiile personajelor.Culoarea locala extraodinara, subiectul incitant , povestea de dragoste ....aproape reala. O carte ce te face sa uiti cine esti si care e povestea ta de dragoste.

Inchid cartea, imi mai aprind o tigara scriu un mesaj “Mi e dor de tine..”


...APROAPE te face sa uiti cine esti si care e povestea ta de dragoste.....

In my heart

Black Box

Imi iubesc vechile iubiri. Imi iubesc amintirile. Am o cutie neagra cu funda rosie in care imi tin vechile iubiri intense sau mai putin intense. Pretuiesc fiecare iubire si fiecare persoana in parte. Sunt parti din mine.Momente din care am invatat ceva sau momente in care am gresit si care au adus mici regrete..Nu regretul ca e doar o amintire..ci regretul ca am gresit . Acele iubiri care mi-au gresit mie..deja nu m-ai conteaza. Fiecare persoana pe care am iubit-o asa cum am stiut eu, e aparte in sufletul meu si imi face placere sa mi amintesc momentele acelea. Uneori la o tigara..sau intr-un moment in care traiesc din prisma trecutului. Sunt clipe ce te formeaza sunt oameni ce te modeleaza. In bine sau in rau. Pretuiesc fiecare moment din trecut pentru ca sunt momentele mele. Cu bune si rele. Iubiri ce se pot numara lejer pe degetele de la o mana. Daca au fost prea putine sau prea multe, nici eu nu stiu. Stiu ca au fost. Si ca vor ramane in cutia mea. Cutia cu amintiri despre iubire. Un sentiment ce-ti face bine, sau rau, ce poate e vital vietii sau poate nu.. Iubesc si in prezent si probabil toate iubirile daruite si primite in trecut ma ajuta ca sa pretuiesc si sa exploatez la maxim acest sentiment. Poate e maturitatea, poate e mica experienta. Poate e faptul ca El e altfel, poate sunt mai pregatita, poate….Poate va fi alt final. O iubire ce nu va sfarsi intr-o cutie neagra cu o funda rosie. O cutie a amintirilor despre iubire.

..........

Vei inchide ochii si ma vei vedea, vei intinde mainile si ma vei simti atingandu-te, vei face dragoste cu o alta femeie si imi vei simti placerea..Te vei trezi si ma vei vedea veghind asupra ta....vei fi fericit si ma vei vedea razand , vei suferi si imi vei vedea lacrimile, te vei casatori si ma vei vedea in verigheta ei...

Relax

Eva

Sunt Eva si sunt femeie. Sunt parte din tine. Iti simt lipsa si ma completezi. Iti caut prezenta si spiritul. Sunt Eva cu toate caracteristicele ei. Te pot ademeni pana la pieire. Si la final sa sfarsesc la fel ca tine. Sunt Eva si ma regasesc in fiecare femeie. In feminitate, sensibilitate, spiritul uneu femei. Sunt jumatatea ta ca spirit sunt partea picanta din viata ta. Te pot ridica sau cobora. Te pot iubi sau dispretui. Te pot face fericit sau mizerabil. Te pot face sa-i multumestilui Dumnezeu ca m-a creat sau poti blestema clipa aceea. Sunt Eva si imi urmez destinul. De femeie.. Sunt Eva iar tu esti Adam.

Noi achizitii

Suntem parinti. Suntem mandrii posesori ai unui card personalizat si al unui acvariu ultramodern.
ok..de fapt…cardul e pe numele meu iar acvariul e undeva in berceni, dar…ce e al meu e si al lui si invers. Cel putin pana la casatorie cand ce e al meu va ramane al meu si al lui al nostru.
Cum nu pot sa ma abtin de la shopping in toate formele , auzind de noua idee de card personalizat bineinteles ca am optat pentru unul. Doar de divertisment. Este inutil sa mai zic ca am inca 3 la alte banci si ca de fapt nu detin nici o valoare pe nici unul din ele. Dar …mi –am mai facut unul , Personalizat,in cazul in care catig la loto si nu am unde sa-I tin. Si alt motiv ar fi ca sunt extrem de narcisista si –mi place sa-mi vad fata cam pe orice. De ce nu si pe un card? Si ca sa nu fiu si egoista, am lasat de la mine asa ca pe cardul meu prea minunat imi zambeste si d-nul M si bineinteles persoana mea. Cum nu cred ca o sa am motive sa-l folosesc vreodata cred ca o sa-l pun ca obiect de decor prin casa. Nu ca nu ar exista o mie de poze, rame electronice si alte obiecte de acest gen in casa mea.
In alta ordine de idei , avem acvariu nou. Nu e personalizat. Desi ..ar trebui sa ma interesez daca se poate pentru ca as vrea sa apar si pe acvariu. Sa ma vad si eu si pestii. Impropriu spun avem, de fapt au pestii. Se pare ca vechiul acvariul nu mai era conform necesitatilor acestora si se imbolnaveau pe capete. Asa ca …s-a investit in altul nou cu cateva minunatii in plus si bineinteles la un pret pe masura. De banii acestia sper sa faca si curatenie si mancare. Eventual nu friptura de peste.

Maxi vacanta

Mi –am luat un time out de la tot ce ma inconjoara. Am petrecut un timp placut si cel mai important linistit. Am profitat de vizita prietenei mele delicioase si am petrecut 2 zile ca pe vremuri- terase, shopping, discutii in plina noapte, filme vizionate inconjurate de chips-uri si tigari,am petrecut cateva zile minunate alaturi de mama si familia mea, am petrecut multe ore in tren si masina, am petrecut cateve amomente linistite la munte alaturi de oameni dragi si m –am bucurat de natura,poate ce-I drept un pic mai mult decat as fi dorit cand am asteptat 2 ore in mijlocul naturii sa vina prietenii sa ne salveze de la o nedorita pana, am avut cateva momente placute alaturi de viitoarea mea familie, am fumat mult, am dormit mult, am mancat mult…desi asta nu e tocmai un atu. M-am plimbat in alt oras, am citit foarte mult, am vazut multe filme si ce e mai important m-am plictisit. Uneori e minunat sa te plictisesti.

Un El si o Ea

Stateau unul linga altul. Ghemuiti pe scarile blocului. Priveau in gol si taceau. Seara aducea linistea usor perturbata de mici zgomote provocate de caini , sirene, sau voci ce se indepartau. Ea respira adanc ca si cum ar fi vrut sa inspire tot aerul cald, sa-I inunde trupul fara vlaga. El fuma, tacut. Ea privea orasul. Atat de mare I se parea..avida sa cuprinda cu vederea cel mai departe loc pe care il putea vedea si sa se regaseasca in el. Ea detinea noaptea. El o detinea pe Ea. Si Ea stia asta. Privirea ai cade asupra unui bloc si brusc isi incepu micul ei joc. Isi atinti privirea asupra unei ferestre si isi punea intrebari despre acel loc. “Ce se intampla acolo?..Sunt suflete fericite , triste, cu probleme, cu momente intense..Sunt doi oameni ce se iubesc?..”Aici se termina intotdeauna jocul ei. La iubire. Isi aprinse o tigara in timp ce El se pregatea sa o stinga pe a lui”hmm…”isi zise ea, “Pentru astfel de momente nu as putea sa ma las niciodata de fumat”. Ar fi vrut sa zica tare acest lucru, insa nu era un moment potrivit. Daca era momentul sa taca sau nu avea nimic de zis nici ea nu stia. Sau poate nu vroia. Poate se simtea linistita in prezenta serii si nu vroia sa strice acest moment. Ar fi zis multe…avea multe lucruri de zis. Si El la fel. Dar tacea si isi mai aprindea cate o tigara. Din cand in cand o mai privea.
-“Ti-e frig?..”
Ea aI dadu din cap ca nu.O simpla intrebare si Ea isi adusese aminte de ce il iubea. Dar nu asta conta acum pentru ea. Isi mai aprinse o alta tigara si o alta…si trase cu toata puterea din ea sa simta fumul ce o omora lent poate. La fel ca alte lucruri din viata ei..Se astepta sa auda din partea lui un repros insa el tacea in continuare. “Oare la ce se gandeste? Oare e dezamagit ? Sau poate e doar pierdut si el in intunericul acestei seri minunate. “ Se lasa racoare. Sau poate Ea simti racoarea pentru ca de cand se aseza jos singurele miscari erau doar cauzate de tigari. Un fior rece trecu prin ea. Nu stia daca e de la frig..sau e doar un fior de tristete.
Mai privi o data intreg orasul si viata sau moartea din el.
-“Mergem ?”spuse Ea.
-“Mergem…..” raspunse El.
Ar fi trebuit sa fie un moment in care sa discute despre ce simt ei ca e nociv intre ei insa…nu au putut. Cuvintele nu si-au avut locul. Ea era incantata ca seara si noaptea au fost ale ei. El era multumit ca Ea e inca a lui.
El si Ea – un cuplu de indragostiti. Un cuplu ce se regaseste in primul si ultimul cuplu de indragostiti.
S-au ridicat si s-au luat de maini. Instant El a perceput seara asa cum a simtit-o ea.Iar Ea urma sa-I daruiasca noaptea asa cum o vroia El.

Alt univers

Alt pat.Mai mic,nu chiar pe gustul meu...Alta casa ce nu mi-e inca "acasa".Alt calculator de la care tastez, plin de informatii ce nu sunt ale mele. Obiecte in jurul meu cunoscute insa,ce nu-mi apartin dar care reprezinta un cotidian si o viata a celui care loccuieste aici. Incaltata in sosete albe barbatesti ce nu-mi sunt ale mele stau ghemuita pe perna ce mioase a parfum discret masculin. Alt oras mult mai mare decat al meu,despre care nu stiu mai nimic.Un oras ce ar putea fi al meu..O lume nebuna daruita mie.Un alt ceas ce ticaie si pe care il privesc obsesiv in asteptarea unei ore. Astept..pe cel ce-mi daruieste universul lui. Un alt univers diferit de al meu. Nu stiu daca mai placut decat cel in care traiesc de o viata, poate ca nu..Insa un univers pe care il impartim. Si e de ajuns sa-mi doresc ...Un Alt univers.

Lullabye.....My lullabye

Vise dezlantuite

Am un vis grandios. il pastrez in sertarul meu cu lucruri importante. Asezat ordonat exact linga sentimente. Cind simt starea de frig ca ma invaluie, fac curatenie. Arunc tot ceea ce nu mai am nevoie si adaug tot ce simt si vreau. De-alungul timpului multe senzatii au fost aruncate si zac probabil intr-o groapa acoperita de noroi si frig. De ele nu-mi este dor. Dorul inca il pastrez in sertar. Sertarul e al meu. E incolor pentru ca ceea ce e in el e colorat. Tot ce simt e in culori si uneori in culori vazute doar de mine, nedenumite, neinventate. Culori vii sau inchise. Inchise ca tristetea, durerea, frica de boala si de moarte. Uneori isi schimba culorile..asa cum de citeva ori in viata mea o dragoste rosie si- a schimbat culoarea in negru.. Imi tin ascunse toate senzatiile pentru ca nu vreau sa fiu descoperita. E un sertar cu cheie iar cheia este inima mea. Si sufletul mi-e lacat. Recent am adaugat acest vis grandios. Sunt sigura ca se va pastra bine in sertar si din cand in cand voi cere inimii sa –l deschisa sa –l mai privesc. De teama sa nu dispara… Acest Vis este sa pot visa. Sa pot visa cit timp inima mea imi va mai fi cheie iar sufletul lacat. Sa visez dragoste ,incredere , speranta , putere, fericire….De asta e grandios si e atat de important pentru mine pentru ca cuprinde tot ce am in sertar.