“Deci, o iubea ? Şi deodată înţelese, simţi flacăra crescândă a dorinţei(...)Era cea dintâi femeie care nu îi ceda. În rest, n-avea decât să se aplece ca să le ia pe toate, toate îi aşteptau capriciile ca nişte roabe.[...] Nu mai iubise niciodată astfel, cu acea vrajă puternică a suferinţei. Pleca liniştit de la iubitele sale şi mergea să se culce fericit cu libertatea sa de burlac. [...] Pe când acum, inima îi era plină de nelinişte [...],pusese stăpânire pe el. Ce avea ea oare să-l poată lega astfel?”-Emile Zola
M-am trezit ciufulita ca de obicei. Inca adormita am facut patul si m –am indreptat aproape mecanic inspre bucatarie.Mi-am facut un ness si m –am intors in camera.Am deschis larg geamul, mi-am luat halatul meu rosu si pe fundalul unei melodii lente mi-am aprins o tigara.Am luat prima carte din coltul meu aprovizionat o data pe saptamana de Domnul M.”La Paradisul Femeilor”. Dupa un pachet de tigari si cateva ore bune, am realizat ca eram in aceasi halat, in aceasi pozitie ghemuita pe canapea.Si am mai realizat ca deja nu-mi mai placea lumea mea. E ciudat cum o cartebuna te poate purta spre alte vremuri si iti trezeste in tine senzatiile personajelor.Culoarea locala extraodinara, subiectul incitant , povestea de dragoste ....aproape reala. O carte ce te face sa uiti cine esti si care e povestea ta de dragoste.
Inchid cartea, imi mai aprind o tigara scriu un mesaj “Mi e dor de tine..”
...APROAPE te face sa uiti cine esti si care e povestea ta de dragoste.....
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu