Un El si o Ea (2)

Era una din zilele acelea negre. In care nimic nu mai conteaza, in care totul e trist. Deschise ochii. De data aceasta nu mai era singura in pat. Il privi pe El cum dormea adanc.Ochii lui pareau la fel de frumosi chiar si inchisi. Se ridica incet desi ar fi vrut sa doarma secole..O lumina difuza patrundea in incapere.Vazu dezordinea din camera si incepu sa stranga hainele aruncate pe covor..
-Buna dimineata..sopti El inca adormit.
Ea nu ai raspunse. Stia ca avusese o discutie in contradictoriu seara trecuta. Stia ca adormise certata cu El. Stia ca El asteptase sa adoarma sa o tina in brate.. Se prefacuse sa doarma pentru ca nu ar fi vrut sa-I zica sa o lase…ar fi vrut sa o tina o noapte intreaga la piept. Dar acum era dimineata ,era una din diminetile in care nimic nu mai conta. Isi aprinse amandoi o tigara si taceau…
-Hai sa iesim , e o vreme frumoasa.
-Ok…raspunse Ea. In cateva clipe se plimbau pe strazi. Fiecare cu gandurile lui, ca doi straini ce parca mergeau in acelasi ritm. Si totusi care aveau in comun o lume. De cateva ori incerca sa o tina de mana Insa de fiecare data Ea se ferea. Vroia sa o vada lumea asa cum se simtea in acel moment :singura. Singura intr-o lume sau poate in lumea ei. Orice atingere o sufoca. Era una din zilele acelea negre. In care nimic nu mai conteaza, in care totul e trist.In ultima vreme isi lasa nesupravegheate starile ei negative si astfel raneau relatia. Se opri intr-un parc , pe o banca. Ea sta ghemuita si privi copacii ,oamenii..o parte din viata lor se desfasura in fata Ei. Cat despre Ea, simtea ca nu avea viata. Simtea cum in vene ai circula un lichid otravitor ce o seda.O facea imuna. Imuna la tot, imuna la iubire. Si cu cat statea mai mult in locul acela cu atat mai mult nu-I mai pasa de nimic.Nici macar de ea si de fericirea ei care statea linga Ea. Asa ca ar fi vrut sa se ridice si sa plece. Fara nici un cuvant. O adiere de vant , o raza de soare ce-I atingea pielea, o mireasma ce-I adusese aminte de momentele ei placute din viata o facu sa izbucneasca in plins. Un plins isteric , din toata fiinta ei, o facea sa se descarce ...Asta si-a dorit. S-a trezit deodata in bratele lui , lacrimile curgandu-I pe gatul lui…si si-a dat seama ca lumea ei e si lumea lui.
-Iarta-ma..spuse Ea incercand sa-si revina din plins.
-Nu e nimic, doar esti femeie…e normal..si zambi. Si da, inca te iubesc…