Vise dezlantuite

Am un vis grandios. il pastrez in sertarul meu cu lucruri importante. Asezat ordonat exact linga sentimente. Cind simt starea de frig ca ma invaluie, fac curatenie. Arunc tot ceea ce nu mai am nevoie si adaug tot ce simt si vreau. De-alungul timpului multe senzatii au fost aruncate si zac probabil intr-o groapa acoperita de noroi si frig. De ele nu-mi este dor. Dorul inca il pastrez in sertar. Sertarul e al meu. E incolor pentru ca ceea ce e in el e colorat. Tot ce simt e in culori si uneori in culori vazute doar de mine, nedenumite, neinventate. Culori vii sau inchise. Inchise ca tristetea, durerea, frica de boala si de moarte. Uneori isi schimba culorile..asa cum de citeva ori in viata mea o dragoste rosie si- a schimbat culoarea in negru.. Imi tin ascunse toate senzatiile pentru ca nu vreau sa fiu descoperita. E un sertar cu cheie iar cheia este inima mea. Si sufletul mi-e lacat. Recent am adaugat acest vis grandios. Sunt sigura ca se va pastra bine in sertar si din cand in cand voi cere inimii sa –l deschisa sa –l mai privesc. De teama sa nu dispara… Acest Vis este sa pot visa. Sa pot visa cit timp inima mea imi va mai fi cheie iar sufletul lacat. Sa visez dragoste ,incredere , speranta , putere, fericire….De asta e grandios si e atat de important pentru mine pentru ca cuprinde tot ce am in sertar.