sâmbătă, 26 iunie 2010
It's about me

It’s about me. It was always about me. Despre ceea ce simt, cum ma simt. Sunt cea mai importanta persoana din viata mea. Si mi se pare si normal sa fie asa. Traiesc cu mine zi de zi si noapte de noapte de 27 de ani. Eu cu mine, cu gandurile, temerile, sperantele, bucuriile mele senzatiile mele. Nu stiu daca sunt egocentrista, stiu doar ca fac tot posibilul sa ma plac, sa ma pretuiesc, sa ma respect, sa ma simt bine sa fiu eu pentru restul vietii. Cer enorm de multe de la mine si uneori si de la ceilalti. Toata viata dincolo de acel paravan al tristetii pe care probabil l-am creat special ca sa nu patrunda exteriorul in fericirea mea, am avut ce e mai bun de la viata, in limita normalului. O familie mare care a facut supraomenescul ca sa fiu fericita din toate punctele de vedere, prietene in adevaratul sens al cuvantului, si iubiti ce ma rasfatau si intr-un fel sau altul imi ofereau iubirea cadou cu o funda rosie. Nu ma supraestimez, din contra poate ma subestimez uneori. Sunt un suflet aproape femeie. Tot ce-mi doresc e sa fiu un om si in primul rand o femeie in adevaratul sens al cuvantului. Vreau sa traiesc frumos.
Insa dincolo de aceasta vreau sa fiu buna pentru mine si cu mine.
In my world, it’s all about me.
joi, 24 iunie 2010
Who is the lady in red?
Cu un pahar de vin rosu in mana...si tigara in alta... cu una din melodiile ei preferate ascultata tare ca de obicei. Se misca incet, plictisita, visatoare, tacuta.. Cu parul prins neglijent, naturala si bronzata asa cum ai place Ei sa fie. Se aseaza la geam, trage din tigara obosita si zambeste. Termina paharul de vin si rade: "La ce o sa- mi mai asortez acum camasa de noapte?"
miercuri, 23 iunie 2010
Am puteri speciale. Am verificat.
Aud voci. Pot auzi gandurile tale inainte de a fi ganduri. Pot sa aud glasurile preferate. Pot sa-ti transform secretele ascunse in soapte. Pot sa- ti ascult vibratiile chipului tau fara sa te privesc.Pot sa aud aerul inspirat in piept. Pot sa ma pierd in fiecare vocala si sa ma opresc la punct. Si pot sa o iau de la capat. Pot sa am fara sa vreau. Pot sa ma ascund printre cuvinte si pot sa te fac sa ma cauti dupa litere. Pot sa te-nvat alfabetul asta. Pot sa primesc fara sa cer. Pot sa nu am chef. Pot sa te refuz. Pot sa pling din fiecare bataie ascunsa de viata. Pot sa -mi gasesc linistea in tristete. Pot sa-mi creez universul meu. Pot sa tac si sa ma auzi. Pot sa te fac sa taci fara sa m-asculti. Pot sa arunc cu imagini in tine fara sa te ranesc. Pot sa te fac sa-ti doresti. Sau pot sa pun punct.
Si sa o iau de la capat.
Aud alte voci.
Si sa o iau de la capat.
Aud alte voci.
Dante Alighieri- Divina comedia
"Prin Mine mergi la cuibuil intristarii
Prin mine mergi la vecinic plans fierbinte,
Prin mine mergi la neamul dat pierzarii."
Prin mine mergi la vecinic plans fierbinte,
Prin mine mergi la neamul dat pierzarii."
vineri, 18 iunie 2010
Candva.
Candva, o persoana draga mie atunci mi a spus ca e indragostit de zambetul meu si de privirea mea misterioasa. Bineinteles ca atunci le am luat drept “vorbe “si am fost doar deranjata de aceasta afirmatie contrazicandu-l ca sunt mult mai multe calitati morale ptr care as merita sa fiu iubita. Candva, o persoana draga mie la momentul respectiv, mi-a spus intr o seara cind eram certati si refuzam sa vb cu el ca e gelos pe catelusul pe care il tin in brate si atunci i-am reprosat cat de orgolios e. Cindva,o persoana draga mie a renuntat la iubita lui chiar daca era aprope convins ca nu o sa l primesc in viata mea; atunci mi s a parut doar ca e un om ce nu gandeste prea mult inainte sa ia o decizie…Azi, privesc in urma la fiecare persoana din trecutul meu si zambesc..doar atat.Mi au trebuit citiva ani,citeva deceptii…si citeva tone de tigari fumate pe ritmul unei melodii triste sa inteleg fiecare lucru in parte..ca in zambetul si privirea mea aceea persoana vedea toate calitatile mele, ca aceea persoana detesta catelusul ptr ca se considera mai mic si mai neajutorat decat el si avea mai multa nevoie de mine si ca acel barbat ce renunta la o relatie de lunga durata ptr nici macar siguranta ca va fi cu mine facea doar un gest disperat ce ar putea contribui la fericirea lui. Asa am trecut intr o etapa in care am inteles ca razboaiele interioare nu se dau decat pentru cauze marete si am incheiat armistitiul cu sufletul meu, alegand sa dau trecutului ce e al trecutului, nu inainte insa de a trage invatamintele de rigoare. Am realizat ca e greu sa dai peste persoane de genul acestora si ca e trist sa nu ti dau seama sa le apreciezi la timp. Dar am inteles,ca toate contribuie la schita unui portret…aici,la schita unei femei orgolioase.Vreau sa-i demostrez singurei persoane responsabile de felul in care imi traiesc viata, mie insami ,ca valorez atat de mult incat niciodata nu as putea convietui cu falsitatea, superficilaitatea si simplitatea si ca,chiar daca se poate ca uneori sa pierzi, sa fii ceea ce esti, sa dai doar cind ti se da, sa ierti doar cind ti se arata ca merita,sa nu te plafonezi linga un om ce stagneaza, sa nu ti palesti frumusetea linga comunul ce l defineste , sa nu permiti ca inteligenta ta sa fie amenintata de crunta sa prostie si sa nu ti lasi valoarea sa fie umbrita de mediocritatea lui….In cele din urma…conteaza doar sa poti zambi…si cu siguranta, la un moment dat, cuiva I se va parea un zambet seducator…
miercuri, 16 iunie 2010
Magic affair
Vreau sa cred ca intre un El si o Ea dupa o anumita perioada de timp intr-o relatie, ramane ceva Am nevoie sa cred asta. Altceva diferit de amintirile inceputului. Orice inceput este magic si are acea stangacie plina de farmec.Cand te intrebi daca el/ea e The one, cand te lasi abandonat in feeria acelui inceput fara sa-ti pese cat va tine sau daca va tine. Nu vreau sa cred ca de fapt totul este doar o forma de egoism, ca de fapt tot ceea ce ai tine impreuna e doar obisnuita sau comoditatea. Nu vreau sa cred ca simplitatea ar fi un factor, ca de multe ori poate ramai in viata ta, poate nefiind fericit in intregime, doar pentru ca un divort sau o despartire ar fi mult prea complicata.
Un inceput: Te surprinzi urmarindu-i gesturile, miscarile. Il vrei in preajma ta si pentru tine. Emotia te incordeaza,nu te mai recunosti si devii brusc neindemanatica, stangace si zapacita. Ai impresia ca pana si obiectele din jurul tau se transforma in obstacole, menite sa te incurce si sa te puna in situatii dintre cele mai stanjenitoare. Incet, reusesti sa te desprinzi de incercarea de a-ti controla nervozitatea si observi ca stangaciile tale sunt si ale lui. E un "joc" de descoperire reciproca, de incantatoare tatonare. Apoi se intampla acel ceva, acea bataie de inima mai puternica pe care o ai cand ii intalnesti privirea.
Mi-e dor de un inceput...De fapt sunt intr-un inceput. Un inceput de aproape 2 ani. Un inceput ce as vrea sa tina…forever.
Un inceput: Te surprinzi urmarindu-i gesturile, miscarile. Il vrei in preajma ta si pentru tine. Emotia te incordeaza,nu te mai recunosti si devii brusc neindemanatica, stangace si zapacita. Ai impresia ca pana si obiectele din jurul tau se transforma in obstacole, menite sa te incurce si sa te puna in situatii dintre cele mai stanjenitoare. Incet, reusesti sa te desprinzi de incercarea de a-ti controla nervozitatea si observi ca stangaciile tale sunt si ale lui. E un "joc" de descoperire reciproca, de incantatoare tatonare. Apoi se intampla acel ceva, acea bataie de inima mai puternica pe care o ai cand ii intalnesti privirea.
Mi-e dor de un inceput...De fapt sunt intr-un inceput. Un inceput de aproape 2 ani. Un inceput ce as vrea sa tina…forever.
miercuri, 9 iunie 2010
Sweat distraction
Suna alarma. Urasc alarma. Urasc ziua de luni. Ma ridic din pat in miscari lente, ma privesc in oglinda. O fiinta jumatate femeie a carei maturitate se citeste in ochi si jumatate copil in rochita ei de noapte baby doll. Abia imi tin ochii deschisi de somn. Cele 4 ore nu au fost de ajuns, iar faptul ca m-am trezit la ora 5 dimineata nu mi-a fost de ajutor. Ne-am trezit amandoi la 5 fara 8 minute de parca ne-am fi setat inimile sa se trezeasca la acea ora.
-Mai stau cu tine 8 minute in brate.
Au trecut ca 8 secunde.Prin draperia rosie patrundea aerul racoros de dimineata si primele raze de lumina. L-am condus la usa. L-am imbratisat, l-am sarutat si i-am spus soptit “te iubesc”. Am revenit in pat cu gandul sa adorm. Sa uit de faptul ca a plecat.
Suna alarma. Urasc alarma. Urasc ziua de luni. Ma ridic din pat cu miscari lente si ma privesc in oglinda. Aceeasi fiinta ma priveste inapoi ca acum 2 ore. Doar mai trista si mai obosita. Nu am reusit sa mai adorm. Am ascultat zgomotul masinii lui pana ce s-a pierdut. Apoi am rememorat fiecare moment petrecut impreuna. Patul era prea mare. Mie imi era prea frig. Parfumul lui ma trezea de fiecare data cand atipeam. Incerc sa ma mobilizez si sa ma pregatesc pentru o zi de munca.
In seara aceea am adormit in tricoul lui alb pe care l-a uitat pe fotoliu printre pernele de décor. Parfumul lui inca persista. Doar el lipsea.
-Mai stau cu tine 8 minute in brate.
Au trecut ca 8 secunde.Prin draperia rosie patrundea aerul racoros de dimineata si primele raze de lumina. L-am condus la usa. L-am imbratisat, l-am sarutat si i-am spus soptit “te iubesc”. Am revenit in pat cu gandul sa adorm. Sa uit de faptul ca a plecat.
Suna alarma. Urasc alarma. Urasc ziua de luni. Ma ridic din pat cu miscari lente si ma privesc in oglinda. Aceeasi fiinta ma priveste inapoi ca acum 2 ore. Doar mai trista si mai obosita. Nu am reusit sa mai adorm. Am ascultat zgomotul masinii lui pana ce s-a pierdut. Apoi am rememorat fiecare moment petrecut impreuna. Patul era prea mare. Mie imi era prea frig. Parfumul lui ma trezea de fiecare data cand atipeam. Incerc sa ma mobilizez si sa ma pregatesc pentru o zi de munca.
In seara aceea am adormit in tricoul lui alb pe care l-a uitat pe fotoliu printre pernele de décor. Parfumul lui inca persista. Doar el lipsea.
Momente unice
Mana mea in mana lui. Noapte. Stelele se jucau. Un drum pustiu pana la luminile orasului. O melodie lenta,ironic, despre o femeie neinteleasa. Priveam pe geam casele cu luminile stinse, copacii tacuti. In intuneric, in geam vad imaginea unei femei . O femeie cu trasaturi frumoase dar triste ce zambea. Zambeam…Mana mea era in mana lui.
“X”-prietena mea: “Asta e fericirea Nikole…”
“X”-prietena mea: “Asta e fericirea Nikole…”
joi, 3 iunie 2010
miercuri, 2 iunie 2010
Sometimes Less is More.
Detesc oamenii care isi afiseaza dragostea, cat de norocosi sunt ei de parca ar avea acel ceva de care ceilalti nici macar nu au auzit. Care isi fac tabloid din sentimente si isi pun un zambet fals si fortat pentru lume.
E minunat sa fii implinit sentimental, sa ai un partener potrivit tie, cu tot ceea ce e necesar ca acea relatie sa functioneze in parametrii ce duc spre fericire. Insa e minunat sa tii cat poti de mult lucrul acesta doar pentru tine, ferict de lume, de rautati, ca si cum ti-ar fi frica, ca frumusetea acestui lucru care ti se intampla sa nu fie risipit de obisnuit, de oameni, de pareri. Nu m-am laudat niciodata cu relatiile mele, cu ceea ce am trait sau traiesc.Doar persoanele in cauza sau prietenii mei stiu exact cat de fericita am fost. Nu le-am indoctrinat ideea asta, din contra, m-am plans acolo unde nu era cazul, m-am lamentat,am gasit motive doar ca sa nu am sperii cat sunt de fericita, iar cei aproape mie au realizat ca sunt in aceeasi timp o fetita speriata si o femeie ce gandeste mult prea mult. Nu am devenit niciodata alta in momentul in care am intrat intr-o relatie, nu am incercat sa complexez pe cineva doar pentru ca nu traieste ce traiesc eu, din contra, am fost aceeasi ca inainte si nu am pretins ca am reinventat conceptul de iubire.
Nu inteleg nevoia unora de a colora povestea lor atat de mult incat sa semene cu un basm...si cu totii stim ca basmele nu sunt adevarate....Cu siguranta e din frustrare. Cu siguranta acolo unde simti sa faci asta, nu exista cu adevarat ceea ce spui ca simti. Cu siguranta acolo exista lipsuri, nemultumiri altfel te-ai bucura linistit de dragostea ta fara sa simti nevoia sa-l bati pe umar pe cel de linga tine si sa-i spui.
Mi s-a intamplat sa primesc un mesaj de la un barbat din viata mea, dupa mult timp de la finalizarea unei asa zise relatii,nu tocmai in termeni agreabili, spunandu-mi cat de fericit e ca va fi tata si implicit alaturi de sotie. Sotie pe care candva a inselat-o..Puteam trai la fel de linistita viata mea , relatia mea si fara sa stiu lucrul acesta, iar daca el ar fi fost intardevar fericit, isi putea trai la fel de linistit momentele de fericire si probabil ar fi si uitat intre timp de mine sau de numele meu...
Zilel trecute m-am intalnit cu o persoana ce candva i-am facut loc in viata mea si a fost o greseala. Tot ce a putut sa-mi spuna dupa atata timp a fost doar cat de fericita este alaturi de iubitul ei. Iubit care initial ma simpatiza si careia i-am luat numarul doar ca sa i-l dau ei.
Eu imi pastrez ce am mai scump pentru mine iar daca ma intreaba cineva probabil as raspunde cam asa:" Da, sunt fericita momentan. Da, e ceea ce-mi doresc. Avem certuri, probleme, orgolii peste care incercam sa trecem. Nu sunt Cinderella iar el nu e un print. Suntem 2 oameni obisnuiti intr-o lume mult prea complexa, ce se iubesc acum si ne-am dori ca si in viitor sa fie la fel."
Uneori simplitatea e dovada cea mai mare de dragoste.
E minunat sa fii implinit sentimental, sa ai un partener potrivit tie, cu tot ceea ce e necesar ca acea relatie sa functioneze in parametrii ce duc spre fericire. Insa e minunat sa tii cat poti de mult lucrul acesta doar pentru tine, ferict de lume, de rautati, ca si cum ti-ar fi frica, ca frumusetea acestui lucru care ti se intampla sa nu fie risipit de obisnuit, de oameni, de pareri. Nu m-am laudat niciodata cu relatiile mele, cu ceea ce am trait sau traiesc.Doar persoanele in cauza sau prietenii mei stiu exact cat de fericita am fost. Nu le-am indoctrinat ideea asta, din contra, m-am plans acolo unde nu era cazul, m-am lamentat,am gasit motive doar ca sa nu am sperii cat sunt de fericita, iar cei aproape mie au realizat ca sunt in aceeasi timp o fetita speriata si o femeie ce gandeste mult prea mult. Nu am devenit niciodata alta in momentul in care am intrat intr-o relatie, nu am incercat sa complexez pe cineva doar pentru ca nu traieste ce traiesc eu, din contra, am fost aceeasi ca inainte si nu am pretins ca am reinventat conceptul de iubire.
Nu inteleg nevoia unora de a colora povestea lor atat de mult incat sa semene cu un basm...si cu totii stim ca basmele nu sunt adevarate....Cu siguranta e din frustrare. Cu siguranta acolo unde simti sa faci asta, nu exista cu adevarat ceea ce spui ca simti. Cu siguranta acolo exista lipsuri, nemultumiri altfel te-ai bucura linistit de dragostea ta fara sa simti nevoia sa-l bati pe umar pe cel de linga tine si sa-i spui.
Mi s-a intamplat sa primesc un mesaj de la un barbat din viata mea, dupa mult timp de la finalizarea unei asa zise relatii,nu tocmai in termeni agreabili, spunandu-mi cat de fericit e ca va fi tata si implicit alaturi de sotie. Sotie pe care candva a inselat-o..Puteam trai la fel de linistita viata mea , relatia mea si fara sa stiu lucrul acesta, iar daca el ar fi fost intardevar fericit, isi putea trai la fel de linistit momentele de fericire si probabil ar fi si uitat intre timp de mine sau de numele meu...
Zilel trecute m-am intalnit cu o persoana ce candva i-am facut loc in viata mea si a fost o greseala. Tot ce a putut sa-mi spuna dupa atata timp a fost doar cat de fericita este alaturi de iubitul ei. Iubit care initial ma simpatiza si careia i-am luat numarul doar ca sa i-l dau ei.
Eu imi pastrez ce am mai scump pentru mine iar daca ma intreaba cineva probabil as raspunde cam asa:" Da, sunt fericita momentan. Da, e ceea ce-mi doresc. Avem certuri, probleme, orgolii peste care incercam sa trecem. Nu sunt Cinderella iar el nu e un print. Suntem 2 oameni obisnuiti intr-o lume mult prea complexa, ce se iubesc acum si ne-am dori ca si in viitor sa fie la fel."
Uneori simplitatea e dovada cea mai mare de dragoste.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)