Suna alarma. Urasc alarma. Urasc ziua de luni. Ma ridic din pat in miscari lente, ma privesc in oglinda. O fiinta jumatate femeie a carei maturitate se citeste in ochi si jumatate copil in rochita ei de noapte baby doll. Abia imi tin ochii deschisi de somn. Cele 4 ore nu au fost de ajuns, iar faptul ca m-am trezit la ora 5 dimineata nu mi-a fost de ajutor. Ne-am trezit amandoi la 5 fara 8 minute de parca ne-am fi setat inimile sa se trezeasca la acea ora.
-Mai stau cu tine 8 minute in brate.
Au trecut ca 8 secunde.Prin draperia rosie patrundea aerul racoros de dimineata si primele raze de lumina. L-am condus la usa. L-am imbratisat, l-am sarutat si i-am spus soptit “te iubesc”. Am revenit in pat cu gandul sa adorm. Sa uit de faptul ca a plecat.
Suna alarma. Urasc alarma. Urasc ziua de luni. Ma ridic din pat cu miscari lente si ma privesc in oglinda. Aceeasi fiinta ma priveste inapoi ca acum 2 ore. Doar mai trista si mai obosita. Nu am reusit sa mai adorm. Am ascultat zgomotul masinii lui pana ce s-a pierdut. Apoi am rememorat fiecare moment petrecut impreuna. Patul era prea mare. Mie imi era prea frig. Parfumul lui ma trezea de fiecare data cand atipeam. Incerc sa ma mobilizez si sa ma pregatesc pentru o zi de munca.
In seara aceea am adormit in tricoul lui alb pe care l-a uitat pe fotoliu printre pernele de décor. Parfumul lui inca persista. Doar el lipsea.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu