Detesc oamenii care isi afiseaza dragostea, cat de norocosi sunt ei de parca ar avea acel ceva de care ceilalti nici macar nu au auzit. Care isi fac tabloid din sentimente si isi pun un zambet fals si fortat pentru lume.
E minunat sa fii implinit sentimental, sa ai un partener potrivit tie, cu tot ceea ce e necesar ca acea relatie sa functioneze in parametrii ce duc spre fericire. Insa e minunat sa tii cat poti de mult lucrul acesta doar pentru tine, ferict de lume, de rautati, ca si cum ti-ar fi frica, ca frumusetea acestui lucru care ti se intampla sa nu fie risipit de obisnuit, de oameni, de pareri. Nu m-am laudat niciodata cu relatiile mele, cu ceea ce am trait sau traiesc.Doar persoanele in cauza sau prietenii mei stiu exact cat de fericita am fost. Nu le-am indoctrinat ideea asta, din contra, m-am plans acolo unde nu era cazul, m-am lamentat,am gasit motive doar ca sa nu am sperii cat sunt de fericita, iar cei aproape mie au realizat ca sunt in aceeasi timp o fetita speriata si o femeie ce gandeste mult prea mult. Nu am devenit niciodata alta in momentul in care am intrat intr-o relatie, nu am incercat sa complexez pe cineva doar pentru ca nu traieste ce traiesc eu, din contra, am fost aceeasi ca inainte si nu am pretins ca am reinventat conceptul de iubire.
Nu inteleg nevoia unora de a colora povestea lor atat de mult incat sa semene cu un basm...si cu totii stim ca basmele nu sunt adevarate....Cu siguranta e din frustrare. Cu siguranta acolo unde simti sa faci asta, nu exista cu adevarat ceea ce spui ca simti. Cu siguranta acolo exista lipsuri, nemultumiri altfel te-ai bucura linistit de dragostea ta fara sa simti nevoia sa-l bati pe umar pe cel de linga tine si sa-i spui.
Mi s-a intamplat sa primesc un mesaj de la un barbat din viata mea, dupa mult timp de la finalizarea unei asa zise relatii,nu tocmai in termeni agreabili, spunandu-mi cat de fericit e ca va fi tata si implicit alaturi de sotie. Sotie pe care candva a inselat-o..Puteam trai la fel de linistita viata mea , relatia mea si fara sa stiu lucrul acesta, iar daca el ar fi fost intardevar fericit, isi putea trai la fel de linistit momentele de fericire si probabil ar fi si uitat intre timp de mine sau de numele meu...
Zilel trecute m-am intalnit cu o persoana ce candva i-am facut loc in viata mea si a fost o greseala. Tot ce a putut sa-mi spuna dupa atata timp a fost doar cat de fericita este alaturi de iubitul ei. Iubit care initial ma simpatiza si careia i-am luat numarul doar ca sa i-l dau ei.
Eu imi pastrez ce am mai scump pentru mine iar daca ma intreaba cineva probabil as raspunde cam asa:" Da, sunt fericita momentan. Da, e ceea ce-mi doresc. Avem certuri, probleme, orgolii peste care incercam sa trecem. Nu sunt Cinderella iar el nu e un print. Suntem 2 oameni obisnuiti intr-o lume mult prea complexa, ce se iubesc acum si ne-am dori ca si in viitor sa fie la fel."
Uneori simplitatea e dovada cea mai mare de dragoste.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu