The lady of September nights

Am ajuns acasa destul de tarziu si m-a intampinat linistea din casa. Aceasi stare conformtabila mie. Aceasi stare in care m-am complacut si ma regasesc. De singuratate. Imi pun o melodie pe repeat si fac un dus fierbinte. Ma ghemuiesc pe canapea intr-un prosop si imi aprind o tigara. Apoi alta, si alta..

E aproape noapte. Intotdeauna mi-a placut noaptea. Nu stiu exact de ce. Poate pentru ca e liniste, sau poate pentru ca poti face ce vrei si sa fii cine vrei. Poate pentru ca poti vedea stele si aerul are o alta mireasma. Noaptea ma duce cu gandul la pasiune, la mister, la tristete sau euforie, la gesturi extreme. Noaptea am facut tot ceea ce nu am avut curajul ziua. Noaptea m-am lasat in bratele barbatilor pe care ziua ai uram. Noaptea impreuna cu darlings aveam curajul sa fiu alta decat femeia profesoara/sau femeia office. Noaptea imi plangeam iubirile si tot noaptea incepeam altele noi.

In noaptea asta, am sa fiu doar eu. De fapt, de ceva timp pentru mine noaptea a devenit zi. O zi ca oricare alta. Am pierdut ceva pe drum...Am uitat sa traiesc.

"O gaza efemera se naste la ora 9 dimineata, in plina zi, ca sa moara la ora 5 spre seara; cum ar putea ca sa inteleaga noaptea?...Mai da-i 5 ore de existenta si atunci va vedea si va pricepe ce e noaptea.."(Rosu si negru- Stendhal)

Restul e doar viata

Probabil in viata fiecaruia exista un moment culminant. La fel ca intr-o opera literara. De altfel de multe ori viata e ca si un roman. Nu stiu daca exista un moment din viata mea de maxima importanta, un moment atat de intens, unul singur, care sa-mi revina in ganduri si a carui senzatie sa o resimt des. Poate ca viata mea a fost fada. Sau poate au fost prea multe momente pe care le-am trait si simtit intens incat nu pot defini unul singur. Poate nu stiu sa simt, sau poate nu stiu sa ma bucur de ceea ce simt. Sau poate cer mai mult, tot mai mult, si fiecare senzatie intensa e umbrita de dorinta de a avea o alta mult mai intensa.

Si ma intreb: Daca ar fi sa reduc intreaga mea viata la o singura zi, la un singur moment, care ar fi acela?...

Zambesc, imi aprind o tigara, si-mi raspund singura...
"Ar fi ziua in care m-am nascut. Aceea e prima si ultima zi care a contat. Restul...este doar viata."

Sah-Mat

Ma simt ca un pion. De culoarea neagra. Ca orice piesa de sah, sunt pusa intr-o patratica pe o tabla. Sunt limitata si conditionata de celelalte piese. Indiferent de culoare, toti suntem niste pioni intr-un joc. Un joc cu emotii puternice, un joc in urma caruia te astepti sa castigi. Insa de cele mai multe ori poate pierzi...
Fiecare minut intens face sa para o vesnicie, si trece astfel timpul anotimp dupa anotimp pana cand esti eliminat.
Cai, Rege, Regina, Nebuni suntem toti pe aceasi tabla, in acelasi joc, doar niste pioni....

Sunt un Pion intr-un joc al vietii. Iar pionii desi sunt piesele importante dintr-un joc, sunt primele sacrificate....

Si pentru ca...

Si pentru ca astazi sunt doar eu...si pentru ca astazi am rasfoit playlist-ul unei perioade incheiate de mult...si pentru ca meriti sa ma gandesc la tine si sa te respect, si pentru ca am gasit o melodie sublima ce insemna la momentul acela ceva....
Ti-o dedic. Cu drag....



Pentru Tedu.

Tic...tac...

Nu stiu din ce este facut timpul, insa stiu ca se masoara in secunde, minute, ore, zile, ani...

Azi am privit cu adevarat in jurul meu. Am privit atent si am vazut cum trece timpul. As fi vrut sa-l contemplu pana ce obosesc, insa nu am avut timp...
Nu, nu mai stunt fetita ce visa cu ochii deschisi cum va arata cand va fi femeie, ce va face si care va fi viata ei. Nu mai sunt adolescenta ce credea ca va face totul..
Acum sunt femeia ce incearca sa faca ce-si doreste.

Nu stiu cand au trecut anii, insa regasesc fiecare secunda trecuta din viata mea, in privirea mea.
Nu stiu cind inima mea a aruncat vechile sentimente si acum are altele noi catre alt barbat.
Nu stiu cand au trecut anii de facultate si nici cei de dupa pana in prezent. Intalnirile rare cu prietenele mele, atunci cind ne vizitam, sunt atat de naturale, ca si cum timpul nu ne-a afectat, desi acum avem alte preocupari, alte stiluri, alte discutii ca atunci.
Mama e aceasi femeie cu suflet tanar, doar astazi am observat ca are fire albe de par si chipul usor obosit…
Tot azi mi-am adus aminte ca acum 7 ani imi tineam nepotelul pentru prima data in brate si eram inebunita de emotie . Peste cateva zile o sa-mi tin nepotul de mana pentru prima data la inceperea anului scolar.
Simt cum trece timpul cu fiecare respiratie a mea, iar uneori, cand traiesc ceva frumos, as vrea sa-mi tin respiratia si sa-l opresc.
Oricit ar suna un stereotip, uitam sa ne bucuram de fiecare clipa, de fiecare moment linga cei de linga noi si sa profitam de timpul pe care ei sau noi il avem prescris. Uitam sa iubim, sa radem, sa simtim, sa visam. Sau poate doar uitam sa traim. Uitam, pentru ca nu avem timp.
Nu stiu daca pana acum regret sau nu timpul ce a trecut. Nu stiu daca a fost timp pierdut…. Nu stiu daca clipa viitoare imi va aduce un motiv de tristete sau de fericire. Nu stiu ce vreau sa primesc pe viitor sau daca sunt pregatita.

Stiu doar ca vreau, in continuare, ca intr-o zi ploioasa, sa privesc timpul cum trece.

:)

.....
Nikole: - Esti suparat pe mine?
Mister M: - Iubita, cum sa ma supar? normal ca nu m-am suparat pe tine.... Pentru ca stiu ca daca ma supar pe tine, tu te superi si mai tare pe mine pentru ca m-am suparat eu.

Foule Sentimentale

De unde sa incep?...
Poate cu sfarsitul. Daca as sti care este..
Inceputul e prea departe..
Atunci am sa-mi aduc aminte franturi din viata. Acele pazite bine, unele de teama sa nu le pierd, iar altele prea adanc ascunse de teama sa nu ma mai rascoleasca.
Sunt facuta dintr-un material prost. Ce in prezent nu se mai fabrica, asa incat, sunt singura de acest gen. Sau cel putin asa ma simt...Si mai simt ca imi e menit sa fiu singura. Unele din cele mai intense momente au fost cand m-am simtit singura.
Cred ca sunt suflete create sa fie singure si chiar daca au alaturi prieteni, familia sau persoana iubita, tot singure se vor simti.
Tot ce e in jur sunt doar "accesorii" ce vin si pleaca, iar daca esti norocos, unele raman in viata ta. Dar la sfarsit, acel sfarsit, vei fi singur cu tine.
Regrete?..Poate...
Zambete? sute...
Lacrimi? zeci de mii..
O nostalgie acuta ma face sa-mi imbolnavesc plamanii cu mai mult fum de tigara, si sa-mi intoxic sufletul cu ganduri nocive.
Gura mi-e inclestata, si nu vreau sa articulez nici un cuvant. Cuvintele oricare ar fi ele, nu au sens. 9 apeluri pierdute pe telefon. Raspund la al 10-lea.
- Iubita, vroiam sa-ti spun ca te iubesc si imi pare rau ca nu sunt linga tine acum...

Imi mai aprind o tigara, cred ca a 10-a. Tacuta.
Astazi ma simt sentimentala.