De unde sa incep?...
Poate cu sfarsitul. Daca as sti care este..
Inceputul e prea departe..
Atunci am sa-mi aduc aminte franturi din viata. Acele pazite bine, unele de teama sa nu le pierd, iar altele prea adanc ascunse de teama sa nu ma mai rascoleasca.
Sunt facuta dintr-un material prost. Ce in prezent nu se mai fabrica, asa incat, sunt singura de acest gen. Sau cel putin asa ma simt...Si mai simt ca imi e menit sa fiu singura. Unele din cele mai intense momente au fost cand m-am simtit singura.
Cred ca sunt suflete create sa fie singure si chiar daca au alaturi prieteni, familia sau persoana iubita, tot singure se vor simti.
Tot ce e in jur sunt doar "accesorii" ce vin si pleaca, iar daca esti norocos, unele raman in viata ta. Dar la sfarsit, acel sfarsit, vei fi singur cu tine.
Regrete?..Poate...
Zambete? sute...
Lacrimi? zeci de mii..
O nostalgie acuta ma face sa-mi imbolnavesc plamanii cu mai mult fum de tigara, si sa-mi intoxic sufletul cu ganduri nocive.
Gura mi-e inclestata, si nu vreau sa articulez nici un cuvant. Cuvintele oricare ar fi ele, nu au sens. 9 apeluri pierdute pe telefon. Raspund la al 10-lea.
- Iubita, vroiam sa-ti spun ca te iubesc si imi pare rau ca nu sunt linga tine acum...
Imi mai aprind o tigara, cred ca a 10-a. Tacuta.
Astazi ma simt sentimentala.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu