Am ajuns acasa destul de tarziu si m-a intampinat linistea din casa. Aceasi stare conformtabila mie. Aceasi stare in care m-am complacut si ma regasesc. De singuratate. Imi pun o melodie pe repeat si fac un dus fierbinte. Ma ghemuiesc pe canapea intr-un prosop si imi aprind o tigara. Apoi alta, si alta..
E aproape noapte. Intotdeauna mi-a placut noaptea. Nu stiu exact de ce. Poate pentru ca e liniste, sau poate pentru ca poti face ce vrei si sa fii cine vrei. Poate pentru ca poti vedea stele si aerul are o alta mireasma. Noaptea ma duce cu gandul la pasiune, la mister, la tristete sau euforie, la gesturi extreme. Noaptea am facut tot ceea ce nu am avut curajul ziua. Noaptea m-am lasat in bratele barbatilor pe care ziua ai uram. Noaptea impreuna cu darlings aveam curajul sa fiu alta decat femeia profesoara/sau femeia office. Noaptea imi plangeam iubirile si tot noaptea incepeam altele noi.
In noaptea asta, am sa fiu doar eu. De fapt, de ceva timp pentru mine noaptea a devenit zi. O zi ca oricare alta. Am pierdut ceva pe drum...Am uitat sa traiesc.
"O gaza efemera se naste la ora 9 dimineata, in plina zi, ca sa moara la ora 5 spre seara; cum ar putea ca sa inteleaga noaptea?...Mai da-i 5 ore de existenta si atunci va vedea si va pricepe ce e noaptea.."(Rosu si negru- Stendhal)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu