M-ai lasat asa cum m-ai gasit. Singura. Fara mari asteptari. Doar eu si gandurile mele ce imi macina usor fiinta. Doar eu si rutina fiecarei zi. Am ramas iarasi cu mine.
Ai plecat nu inainte sa-mi lasi tatuat in suflet momente minunate. Cateva saptamani in care am uitat de distanta care ne desparte, doi oameni ce-si impart fiecare secunda a vietii. Intens. Frumos.
Si mi-ai lasat si durerea. Acea durere pe care am simtit-o cand am deschis usa si casa era goala, cand am realizat ca nu ma mai astepti cu doua pahare de vin in mana sa cinam amandoi la lumina unor lumanari, cand imi fumam singura tigara, cand ma uitam la televizor si telecomanda era doar a mea, cand am adormit ghemuita intr-un pat prea mare pentru o singura persoana in care se mai pastra inca parfumul tau.
Si incerc sa o fac sa dispara insa oricit de ocupata as fi, ma urmaresc anumite momente desprinse parca dintr-un film alb-negru, al carui rol principal il jucai tu.
Daca asa ar fi viata alaturi de tine, atunci as prefera sa ma nasc din nou, pentru ca nu as dori sa irosesc cei 27 de ani fara tine...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu