Smoke and ashes

Priveam prin geamurile mari, ghemuita pe un scaun. Cu o tigara in mana si in alta un pahar de vin rosu. In fata mea luminile puternice ale unei cladiri de vis-a-vis. Lumini ce patrundeau in intunericul din camera. Am adorat Iasiul noaptea, am adorat straduta aceea care ascundea multe povesti din viata noastra si cladirea ce era un punct de reper pentru momentele cind ne era dor de trecut si-l transformam in prezent printr-un mesaj. Pe strada, liniste. Rar trecea cate un trecator grabit, sau un cuplu de tineri studenti tinandu-se strengareste de mana. Ai priveam cu un zambet amar si in cateva secunde le puteam ghici povestea. Fumam tigara dupa tigara, si imi ucideam starea intr-o melodie pusa pe repeat.
La un moment dat, intra in camera. Isi trage un scaun, isi aprinde o tigara. Si privim amandoua pret de cateva minute spre luminile cladirii.
- Vrei sa aprind lumina?..imi spuse pe o voce calda
- Nu ..te rog...in intuneric imi vad mai bine greselile...
Am mai tacut citeva zeci de minute si am mai privit luminile si strada pustie.
-Stii...sunt linga tine daca simti nevoia sa vorbesti asa cum si tu esti langa mine..
-......
-Vrei sa iesim undeva? Hai imbraca-te, iesim in locul tau preferat de care sunt satula, numai sa iesi din starea asta...
Imi mai aprind o tigara. La fel si ea. Noaptea ne-a gasit iarasi singure, 2 femei tinere ce isi doreau mereu ceva ce nu puteau sa aiba, ce se incapatanau sa traiasca legate de ceva ce de mult se terminase sau poate nici nu existase in totalitate. Doua femei cu doua povesti de dragoste desprinse din filmele alb-negru. Stia ca nu imi e bine, de altfel nici ei nu-i era..asa ca ne obisnuisem sa ne petrecem serile si noptile in bucataria cu vedere la strada si sa visam.
- Hai la culcare...e tarziu..imi spuse ridicandu-se si jucandu-se cu mana in parul meu.
Apoi se intoarse si iesi din camera.
- Alina stai...Si cand te gandesti cati oameni se iubesc la ora asta....
Ea zambi si iesi.
Eu mi-am mai aprins o tigara si am privit in continuare strada pustie, luminile cladirii, si viata cum trece sub ochii mei.

A doua zi am gasit cateva randuri scrise de ea in agenda mea.
"Tu m-ai invatat sa zambesc cu adevarat, sa rad cand inima mea plangea, cu tine problemele par scenete dintr-o comedie, ale carei actori au coborat din lumea lor si au aparut in vietile noastre "complicate". Stii, nu, ca intotdeauna este o bucurie pentru mine cand sunt trista sa fiu alaturi de tine. Oricum tu esti prezentul meu, colega de apartament si prietena mea cu care am impartit tragismul piesei (noastre)de teatru pe care o punem in scena vietii in fiecare zi. Si e o placere sa ma intorc acasa si sa stiu ca esti acolo.....Esti intradevar o femeie minunata, ce creaza dependenta. Astazi a fost o zi frumoasa, prin simplul fapt ca am fost amandoua. si sa nu uiti niciodata ca, odata, demult am existat Eu- cea care te iubeste neconditionat" - A.(februarie-2005)

Nu am uitat. Cum as fi putut sa uit?...Dovada e ca esti si acum in viata mea chiar daca nu mai putem sa ne petrecem serile si noptile la fel...Dar imi e dor...

-Ah si Alina..cand te gandesti cati oameni se iubesc la ora asta.......