Imi aduc aminte de mine, o fetita cu parul ondulat si negru. Timida si in acelasi timp rautacioasa. Eram in clasa a II-a cred... stateam in banca a 3-a de la perete. Eram printre putinele fete ce stateau in banca cu un baiat. Pur si simplu asa se nimerise in prima zi de scoala si asa am ramas. El, timid si foarte atasat de mine. Ii dadeam sa copieze de la mine la lucrarile de control, il ajutam la teme si il mustram cind facea ceva rau. Din cand in cand, mama lui ma suna si ma ruga sa am grija de el ca e obraznic si nu invata. Eram mandra de increderea acordata, desi nu imi doream deloc sa-l "supraveghez". Eram nedespartiti. Eu il tratam ca pe un fratior sau cu acelasi comportament cu care tratam si celelalte fete din clasa. El insa, devenea din ce in ce mai dependent de mine. Imi cumpara cornuri si isi impartea pachetelul cu mine iar eu ai aduceam banane. La ziua mea mi-a daruit multe carti si un lantisor de argint. I-am multumit sarutandu-l pe obraz. S-a rusinat...si toata seara a stat linistit la masa si isi taia tacticos feliile de salam cu cutitul in timp ce eu radeam pe ascuns cu celelalte fetite de obiceiul lui de a manca.
Intr-o zi invatatoarea anunta ca se vor face schimbari. Vor sta numai fetite cu fetite si baieti cu baieti. In ziua aceea colegul meu de banca a lipsit. Era la pat tinut de o raceala. Dupa o saptamana, s-a intors la scoala insa, locul lui era ocupat de o fata.
A fost pentru prima data cand am vazut un baiat ca plange...
Acum cateva zile am primit o invitatie pe un site de socializare. Am zambit, era colegul meu de banca. Cumva, mi s-a parut neschimbat din clasa a II-a desi anii au trecut peste noi mai repede ca picaturile de ploaie pe asfalt.
Parea fericit. Ah...si in dreptul starii civile scria: casatorit.
M-am uitat la poze. Sotia lui, o femeie bruneta cu parul ondulat. Coincidenta.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu