Nu stiu din ce este facut timpul, insa stiu ca se masoara in secunde, minute, ore, zile, ani...
Azi am privit cu adevarat in jurul meu. Am privit atent si am vazut cum trece timpul. As fi vrut sa-l contemplu pana ce obosesc, insa nu am avut timp...
Nu, nu mai stunt fetita ce visa cu ochii deschisi cum va arata cand va fi femeie, ce va face si care va fi viata ei. Nu mai sunt adolescenta ce credea ca va face totul..
Acum sunt femeia ce incearca sa faca ce-si doreste.
Nu stiu cand au trecut anii, insa regasesc fiecare secunda trecuta din viata mea, in privirea mea.
Nu stiu cind inima mea a aruncat vechile sentimente si acum are altele noi catre alt barbat.
Nu stiu cand au trecut anii de facultate si nici cei de dupa pana in prezent. Intalnirile rare cu prietenele mele, atunci cind ne vizitam, sunt atat de naturale, ca si cum timpul nu ne-a afectat, desi acum avem alte preocupari, alte stiluri, alte discutii ca atunci.
Mama e aceasi femeie cu suflet tanar, doar astazi am observat ca are fire albe de par si chipul usor obosit…
Tot azi mi-am adus aminte ca acum 7 ani imi tineam nepotelul pentru prima data in brate si eram inebunita de emotie . Peste cateva zile o sa-mi tin nepotul de mana pentru prima data la inceperea anului scolar.
Simt cum trece timpul cu fiecare respiratie a mea, iar uneori, cand traiesc ceva frumos, as vrea sa-mi tin respiratia si sa-l opresc.
Oricit ar suna un stereotip, uitam sa ne bucuram de fiecare clipa, de fiecare moment linga cei de linga noi si sa profitam de timpul pe care ei sau noi il avem prescris. Uitam sa iubim, sa radem, sa simtim, sa visam. Sau poate doar uitam sa traim. Uitam, pentru ca nu avem timp.
Nu stiu daca pana acum regret sau nu timpul ce a trecut. Nu stiu daca a fost timp pierdut…. Nu stiu daca clipa viitoare imi va aduce un motiv de tristete sau de fericire. Nu stiu ce vreau sa primesc pe viitor sau daca sunt pregatita.
Stiu doar ca vreau, in continuare, ca intr-o zi ploioasa, sa privesc timpul cum trece.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu