Dormi?...Ia-ma in brate...

“Dormi?...ia-ma in brate…”e dimineata…e Realitate.Imi deschid intai un ochi parca neavand puterea pentru inceput sa-i deschid pe amandoi.Ahh, am visat…era un vis frumos.FUSESE un vis frumos.S-a incheiat cu ceva timp in urma.Hmmm…ma asteapta o zi plina.Ce tot spun? Poate o zi “goala”…Ma gandesc rapid ce am facut cu raportul de ieri, ma gandesc ca parca trebuia sa-mi cumpar o camasa, ma gandesc ca i-am promis nepotelului ca o sa -i cumpar un ou kinder si sigur am sa uit.Ma gandesc ca trebuie sa ma ridic din pat! Ziua trece repede. La fel de repede ca visul de asta noapte.La fel de repede ca “visul”in sine. Sau poate nu a fost asa scurt ci doar as fi vrut eu sa dureze mai mult. Ajung tacuta acasa. Ascult muzica, o melodie pe repeat…inchid ochii si-mi apar imagini dintr o poveste. Un el si o ea,ce se iubeau…nu..sigur se iubeau…ce vroiau totul impreuna si era totul atat de bine la inceput!....Dar totul s-a terminat.Stupid. Brusc. Iar ei au uitat ca se mai iubeau…
”Dormi?....ia-ma in brate…”. Deschid ochii.Hmmm…sunt atat de obosita dupa o zi plina incat am atipit. Nu era o poveste. Era un vis. De data asta mi s-a parut un vis urat. Sau de fapt un vis ce s-a terminat urat. Ma ridic din pat, beau un pahar cu apa. Sigur m am trezit. Daca as fi visat inca, as fi auzit un glas cunoscut ce mi-ar fi zis: ”bea niste apa sa ti revii..”. Apa are un gust ciudat. Brusc nu mi mai place apa. Imi apare un zambet in coltul gurii. Ce dumnezeu am sa mai beau daca nici apa nu mi mai place. De bautura m-am lasat…Revin in camera trec prin fata oglinzii mele si ma zaresc ciufulita, si-mi zic: normal…cine ar vrea sa se trezeasca cu tine asa dimineata?!?...Incerc sa-mi gasesc ceva de lucru intrucat nu am ce face..Rasfoiesc o carte: ”Femeia de 30 de ani”. Nu e de ajuns ca eram trista, acum m-a intristat si Honore de Balzac…Las cartea din mana intrucat in ceva timp pot deveni eroina cartii lui.Renunt la idea lecturii. Drame am destule in viata mea. Incerc sa-mi fac ordine in haine dar cind deschid sifonierul si vad mormanul de haine,renunt.Alta data…deocamdata imi iau hainele pentru maine.Incerc sa fac ceva sa uit de VIS…Ma intreb daca dupa atata timp ar trenui inca sa ma mai gandesc la el…Ajung la concluzia ca nu,ca nu se merita,ca nu e normal,ca nu…dar cu toate astea sunt o pesoana care gandeste prea mult…si probabil de aceea inca ma mai gandesc. Imi aprind o lumanare parfumata, ma asez in pat.Ma simt cam rau si nu fizic. Ma doare ceva si nu fizic…Cred ca trebuie sa-mi cumpar niste vitamine. Poate sunt prea surmenata…mda…am sa ma opresc din a ma minti singura..Ma uit la ceas si vad ca e tarziu. Maine o noua zi.Ma pun in pat, imi ridic sosetele si inchid ochii….
”Dormi?..ia ma in brate…”



13 Februarie 2007

Wonderful life

Viata. O viata. Viata ta.
Unii ar dori sa traiasca vesnic, altii isi pun capat vietii. Altii si-ar dori sa opreasca viata in loc.
Indiferent de caz, traieste!


Pentru mine viata este ca un carusel intr-o continua miscare.
Este un drum cu trenul rapid, depinde doar de tine ce destinatie alegi.
Este un boboc de magnolie transformat intr-o floare uscata.
Este o picatura de apa dintr-un ocean ce se evapora.
Este sunetul unei partituri cantata la pian.
Este o piesa de teatru tragico-comico jucata in prezenta unui public exigent.
Este un spectacol de artificii.
Este un experiment esuat.
Este un vis dintr-o singura noapte. Ai grija sa merite sa iti aduci aminte de el dupa.
Este numarul total al datilor cind ti s-a taiat respiratia.
Este o simpla zi din mai multe pe care le vei avea.
Este un joc de-a v-ati ascunselea intr-un parc parasit.
Este o lacrima nascuta din fericire.
Este o raza de soare cuprinsa in palma.
Este mireasma naturii inspirata cu ochii inchisi.
Este o carte citita de cel care a scris-o.
Este un rol dintr-un film alb-negru.
Este un joc de carti ce are ca miza sufletul.
Este o propozitie ce contine toate semnele de punctuatie si se termina in punct.
Este....

Indiferent ce este....
Don't let go, never give up. It's such a wonderful life!

Smoke and ashes

Priveam prin geamurile mari, ghemuita pe un scaun. Cu o tigara in mana si in alta un pahar de vin rosu. In fata mea luminile puternice ale unei cladiri de vis-a-vis. Lumini ce patrundeau in intunericul din camera. Am adorat Iasiul noaptea, am adorat straduta aceea care ascundea multe povesti din viata noastra si cladirea ce era un punct de reper pentru momentele cind ne era dor de trecut si-l transformam in prezent printr-un mesaj. Pe strada, liniste. Rar trecea cate un trecator grabit, sau un cuplu de tineri studenti tinandu-se strengareste de mana. Ai priveam cu un zambet amar si in cateva secunde le puteam ghici povestea. Fumam tigara dupa tigara, si imi ucideam starea intr-o melodie pusa pe repeat.
La un moment dat, intra in camera. Isi trage un scaun, isi aprinde o tigara. Si privim amandoua pret de cateva minute spre luminile cladirii.
- Vrei sa aprind lumina?..imi spuse pe o voce calda
- Nu ..te rog...in intuneric imi vad mai bine greselile...
Am mai tacut citeva zeci de minute si am mai privit luminile si strada pustie.
-Stii...sunt linga tine daca simti nevoia sa vorbesti asa cum si tu esti langa mine..
-......
-Vrei sa iesim undeva? Hai imbraca-te, iesim in locul tau preferat de care sunt satula, numai sa iesi din starea asta...
Imi mai aprind o tigara. La fel si ea. Noaptea ne-a gasit iarasi singure, 2 femei tinere ce isi doreau mereu ceva ce nu puteau sa aiba, ce se incapatanau sa traiasca legate de ceva ce de mult se terminase sau poate nici nu existase in totalitate. Doua femei cu doua povesti de dragoste desprinse din filmele alb-negru. Stia ca nu imi e bine, de altfel nici ei nu-i era..asa ca ne obisnuisem sa ne petrecem serile si noptile in bucataria cu vedere la strada si sa visam.
- Hai la culcare...e tarziu..imi spuse ridicandu-se si jucandu-se cu mana in parul meu.
Apoi se intoarse si iesi din camera.
- Alina stai...Si cand te gandesti cati oameni se iubesc la ora asta....
Ea zambi si iesi.
Eu mi-am mai aprins o tigara si am privit in continuare strada pustie, luminile cladirii, si viata cum trece sub ochii mei.

A doua zi am gasit cateva randuri scrise de ea in agenda mea.
"Tu m-ai invatat sa zambesc cu adevarat, sa rad cand inima mea plangea, cu tine problemele par scenete dintr-o comedie, ale carei actori au coborat din lumea lor si au aparut in vietile noastre "complicate". Stii, nu, ca intotdeauna este o bucurie pentru mine cand sunt trista sa fiu alaturi de tine. Oricum tu esti prezentul meu, colega de apartament si prietena mea cu care am impartit tragismul piesei (noastre)de teatru pe care o punem in scena vietii in fiecare zi. Si e o placere sa ma intorc acasa si sa stiu ca esti acolo.....Esti intradevar o femeie minunata, ce creaza dependenta. Astazi a fost o zi frumoasa, prin simplul fapt ca am fost amandoua. si sa nu uiti niciodata ca, odata, demult am existat Eu- cea care te iubeste neconditionat" - A.(februarie-2005)

Nu am uitat. Cum as fi putut sa uit?...Dovada e ca esti si acum in viata mea chiar daca nu mai putem sa ne petrecem serile si noptile la fel...Dar imi e dor...

-Ah si Alina..cand te gandesti cati oameni se iubesc la ora asta.......

Colegi de banca

Imi aduc aminte de mine, o fetita cu parul ondulat si negru. Timida si in acelasi timp rautacioasa. Eram in clasa a II-a cred... stateam in banca a 3-a de la perete. Eram printre putinele fete ce stateau in banca cu un baiat. Pur si simplu asa se nimerise in prima zi de scoala si asa am ramas. El, timid si foarte atasat de mine. Ii dadeam sa copieze de la mine la lucrarile de control, il ajutam la teme si il mustram cind facea ceva rau. Din cand in cand, mama lui ma suna si ma ruga sa am grija de el ca e obraznic si nu invata. Eram mandra de increderea acordata, desi nu imi doream deloc sa-l "supraveghez". Eram nedespartiti. Eu il tratam ca pe un fratior sau cu acelasi comportament cu care tratam si celelalte fete din clasa. El insa, devenea din ce in ce mai dependent de mine. Imi cumpara cornuri si isi impartea pachetelul cu mine iar eu ai aduceam banane. La ziua mea mi-a daruit multe carti si un lantisor de argint. I-am multumit sarutandu-l pe obraz. S-a rusinat...si toata seara a stat linistit la masa si isi taia tacticos feliile de salam cu cutitul in timp ce eu radeam pe ascuns cu celelalte fetite de obiceiul lui de a manca.
Intr-o zi invatatoarea anunta ca se vor face schimbari. Vor sta numai fetite cu fetite si baieti cu baieti. In ziua aceea colegul meu de banca a lipsit. Era la pat tinut de o raceala. Dupa o saptamana, s-a intors la scoala insa, locul lui era ocupat de o fata.
A fost pentru prima data cand am vazut un baiat ca plange...

Acum cateva zile am primit o invitatie pe un site de socializare. Am zambit, era colegul meu de banca. Cumva, mi s-a parut neschimbat din clasa a II-a desi anii au trecut peste noi mai repede ca picaturile de ploaie pe asfalt.
Parea fericit. Ah...si in dreptul starii civile scria: casatorit.
M-am uitat la poze. Sotia lui, o femeie bruneta cu parul ondulat. Coincidenta.

Pacat ca e trist.

Zilele trecute am savurat un moccacino cu o veche prietena. Ne stim de cand eram mici si ne jucam de-a v-ati ascunselea in fata blocului. Nu stiu exact varsta, asta pentru ca prietenia noastra nu s-a masurat in ani, ci in sentimente. Acum ea e stabilita in Italia. A luat aceasta decizie acum cativa ani, pentru ca isi dorea mai mult decat i se putea oferi in aceasta tara si pentru ca stia ca poate mai mult. Nu a plecat sa-si incerce norocul in joburi ce nu erau la inaltimea pregatirii ei. I s-a oferit un job in domeniul studiat, si a acceptat. A riscat. A zambit si a plecat, lasand in urma familia, prietenii si iubitul care a apreciat-o abia acum cand nu o mai are.
Ne-am adus mainte de copilarie, de prieteni, ne-am informat una pe alta de ceea ce e nou in viata noastra. Si am zambit mult. Am zambit pentru ca din fetita usor aiurita ce uita de acasa pana la chioscul din colt ce trebuia sa cumpere, a ajuns sa aiba o cariera in cibernetica, intr-o alta tara. O tara ce nu agreaza deloc poporul roman.
Am zambit ca am vazut-o fericita alaturi de noul ei iubit. Am zambit ca e aceeasi fata modesta si aceasi prietena ce ma va intelege intotdeauna fara sa fie nevoie uneori sa-i vorbesc. Am zambit ca era acolo, cu mine. Si ai multumesc pentru sufletul cald pe care il are si pentru prietenia sincera ce mi-o poarta in ciuda faptului ca vorbim destul de rar.
E aceeasi copila pe care o cunosc aproape de o viata. Nimic nu a schimbat-o. Poate doar anii ce au transformat-o intr-o femeie. O femeie ce nu-si afiseaza ostentativ conditia materiala sau inteligenta si nici nu transforma naturaletea si feminitatea intr-un "show"dizgratios.

Si ma gandeam fumand o tigara.....in cafeneaua aceea plina de femei "la moda" ce nu epateaza prin nimic altceva decat un outfit sexy, un machiaj strident si un corp lucrat la sala, ea ar fi ultima femeie pe care barbatii ar observa-o iar femeile ar admira-o.
Pacat ca barbatii sunt orbi.
Pacat ca femeile sunt superficiale.
Pacat ca e trist.

Snow on the Sahara

Work- 10 ore.
Antrenament fitnes- 3 ore
Baie relaxanta- 1 ora
Tigara si piesa de mai jos- 5 minute perfecte ce-mi transforma intotdeauna toate celelalte ore in minute.

Natural Blues

Ti-ai uitat din nou tricoul la mine in pat. O sa ti-l inapoiez data viitoare.
De ce nu ti-ai uitat si inima, nu te-as fi lasat sa o iei inapoi.

E greu sa te intorci in "iad" cand ai gustat "paradisul".

M-ai lasat asa cum m-ai gasit. Singura. Fara mari asteptari. Doar eu si gandurile mele ce imi macina usor fiinta. Doar eu si rutina fiecarei zi. Am ramas iarasi cu mine.
Ai plecat nu inainte sa-mi lasi tatuat in suflet momente minunate. Cateva saptamani in care am uitat de distanta care ne desparte, doi oameni ce-si impart fiecare secunda a vietii. Intens. Frumos.
Si mi-ai lasat si durerea. Acea durere pe care am simtit-o cand am deschis usa si casa era goala, cand am realizat ca nu ma mai astepti cu doua pahare de vin in mana sa cinam amandoi la lumina unor lumanari, cand imi fumam singura tigara, cand ma uitam la televizor si telecomanda era doar a mea, cand am adormit ghemuita intr-un pat prea mare pentru o singura persoana in care se mai pastra inca parfumul tau.
Si incerc sa o fac sa dispara insa oricit de ocupata as fi, ma urmaresc anumite momente desprinse parca dintr-un film alb-negru, al carui rol principal il jucai tu.


Daca asa ar fi viata alaturi de tine, atunci as prefera sa ma nasc din nou, pentru ca nu as dori sa irosesc cei 27 de ani fara tine...