Cand eram mica am vazut un inger. Pe margimea patului meu. Ma privea si imi zambea.
Dupa cativa ani si cateva mii de pacate, mi-as dori sa-i simt doar prezenta. Uneori o simt. Nu prezenta unui inger ci a unei entitati dumnezeiesti. A celui ce iti scrie intr-o oarecare masura destinul. Il simt atunci cand reusesc sa trec peste toate lucrurile mai putin pozitive, si cand imi regasesc puterea atunci cind cred ca nu mai exista nici macar ca si concept. Regret ca ma indoiesc uneori, regret ca de cele mai multe ori imi indrept gandurile doar cand nu imi e bine..
Nu stiu exact ce exista, insa stiu ca exista. Cineva care tine Universul in palma.
Am nevoie sa cred asta.
Voltaire:"Ma taulbura acest ceasornic care este Universul si nu pot sa cred ca un astfel de ceas nu are si un ceasornicar".
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu