Sea, sand and sun...

Un nou an. Abia a inceput iar eu ma simt ca si cum ar fi pe sfarsit. Vacanta parca nici nu ar fi fost...de fapt, nici nu prea a fost..Evenimente greu de digerat si mult stres. Mult prea mult decat pot duce. Si totusi il duc, zi de zi ca pe o povara.
La inceput de an iti faci planuri. Iti trasezi task-uri de indeplinit, iti faci promisiuni, iti faci planuri. Mi-e frica sa fac asta. Mi- e frica sa nu fiu dezamagita daca nu voi putea sa le duc la capat, din vina mea sau pentru ca pur si simplu nu a fost sa fie. Prefer sa las zilele sa treaca una dupa alta, in asteptarea a “ceva”, care sa ma faca sa-mi promit si sa zambesc de fiecare data cand o dorinta de a mea se implineste.

E inceput de an, e inca iarna. Frigul inca imi e in corp. Si pentru ca nimic nu este asa cum pare…mi-e gandul la mare, nisip si soare….

PS: Da, mi-as dori ca la anul in aceasi zi sa fiu sotia lui.