Zilele trecute m-am intors la 220 km in trecut. Acelasi oras minunat in care ma regasesc si care ma linisteste. O amintire m-a intrebat cum de am putut pleca de acolo si cum m-am adaptat in orasul meu. Am zambit si i-am raspuns doar ca m-am resemnat.
Am fugit de amintiri, poate de asta am plecat. Am vrut sa-mi cladesc altele noi in speranta ca cele vechi nu vor mai durea.
Nu am reusit. Am realizat lucrul asta cand am ajuns acasa..Ceea ce ma face sa cred ca sunt neschimbata. Aceeasi suflet prea inconstient, libertin si pasional. Singura diferenta e ca acum sunt femeie…
Am lasat persoane dragi in urma. Diverse persoane ce stiu sau nu faptul ca-mi sunt dragi..
Niciodata nu am stiut sa-mi exprim sentimentele… Incerc sa invat, insa mi-e teama ca e prea tarziu.
De data asta, vizita mea a avut o aroma deosebita. O aroma alcatuita dintr-un amestec de amintiri placute, fluturi in stomac, zambet, si dor.
De data asta, vizita mea a avut aroma unei cafele bune dintr-o benzinarie.
Cine spune ca o simpla cafea nu poate sa-ti starneasca fluturi in stomac?...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu