Oups....

Intr-un moment de respiro de la work, imi vine ideea minunata de a curata o imprimanta a carei tus curgea. De altfel, singura imprimanta color si functionabila din birou. In timp ce faceam acest lucru, ajutata de seful meu care este un gentleman, zic cu voce tare:”Ce dragut ar fi sa nu mai functioneze dupa ce o curatam.” De notat: sa nu mai zic niciodata tot ce-mi trece prin cap. O ora mai tarziu plus multa mizerie in birou, terminam incantati si supriza: nu mai merge imprimanta. Ultima oara cand am verificat nu aveam puteri supranaturale pentru ca daca am, atunci: “ce dragut ar fi sa castig la loto….”
Acum nu mai avem nici o imprimanta functionala,in schimb avem mainile negre de tus de parca am lucra in mina si nu la o companie multinationala, si mai am un sef extrem de deprimat ca nu mai functioneaza imprimanta cu valoare sentimentala si –l aud zicand ironic in fiecare dimineata:
-“oh, my precios….she came here to die. Well, I think that Focsani is a good place to die. “

Oh, well, thanks…

Imi pierd timpul cu dulci nimicuri

Azi dimineata in drum spre serviciu, brusc am realizat: sunt fericita. In toata nefericirea mea, sunt fericita. Sunt atatea lucruri marunte pe care ti le ofera viata de care sa te bucuri, atatia oameni dragi pentru care sa zambesti, atatea impliniri in viata mea pe care sa le savurez. Fericirea oricum e un concept relativ dar in momentul acela, cred ca am fost cel mai fericit trecator, ce probabil zambea la prima ora a diminetii. Am simtit nevoia si am fost sa aprind o lumanare in semn de recunostiinta pentru tot ce am, pentru tot ceea ce sunt. Nu stiu cat va persista momentul acesta, insa, desi nu-mi place sa-mi raportez viata la vietile altora, consider ca oricine poate fi fericit si multumit daca compara partile bune din viata lui cu partile bune din viata altora.

Charlie Chaplin

In ultima saptamana, in putinul meu timp liber am facut maraton filme Charlie Chaplin. Recunosc ca aveam o idee preconceputa despre acesta, si filmele sale. Nu mi se parea neaparat un personaj comic, ba mai mult usor enervant. Dar nici nu vazusem un film da capo. Dupa 6-7 filme ale sale, m-am convins: omul a fost un geniu. Cu siguranta nu a mai fost un altul cat de cat asemanator macar, dupa existenta sa si pana in prezent. A fost regizor , actor si chiar a produs si compus muzica filmelor. Am descoperit in filmele sale un umor simplu si totusi captivant, scenarii, tematici pline de interes, coloana sonora exceptionala si m-a impresionat faptul ca poate sa joace la fel de bine un personaj comic cat si un personaj dramatic sau mai grav. Cu siguranta am sa revad cu placere impreuna cu Domnul M. week-end-ul viitor “Domnul Verdoux” sau “Luminile orasului” . Intr-un fel ciudat , am trait intens fiecare film si am ramas cu un sentiment de satisfactie. Satisfactie ca mi-am facut timp sa-mi incalc ideile preconcepute.

Ana Blandiana - Descântec de ploaie

Iubesc ploile, iubesc cu patimă ploile,
Înnebunitele ploi şi ploile calme,
Ploile feciorelnice şi ploile-dezlănţuite femei,
Ploile proaspete şi plictisitoarele ploi fără sfârşit,
Iubesc ploile, iubesc cu patimă ploile,
Îmi place să mă tăvălesc prin iarba lor albă, înaltă,
Îmi place să le rup firele şi să umblu cu ele în dinţi,
Să ameţească, privindu-mă astfel, bărbaţii.
Ştiu că-i urât să spui "Sunt cea mai frumoasă femeie",
E urât şi poate nici nu e adevărat,
Dar lasă-mă atunci când plouă,
Numai atunci când plouă,
Să rostesc magica formulă "Sunt cea mai frumoasă femeie".
Sunt cea mai frumoasă femeie pentru că plouă
Şi-mi stă bine cu franjurii ploii în păr,
Sunt cea mai frumoasă femeie pentru că-i vânt
Şi rochia se zbate disperată să-mi ascundă genunchii,
Sunt cea mai frumoasă femeie pentru că tu
Eşti departe plecat şi eu te aştept,
Şi tu ştii că te-aştept,
Sunt cea mai frumoasă femeie şi ştiu să aştept
Şi totuşi aştept.
E-n aer miros de dragoste viu,
Şi toţi trecătorii adulmecă ploaia să-i simtă mirosul,
Pe-o asemenea ploaie poţi să te-ndrăgosteşti fulgerător,
Toţi trecătorii sunt îndrăgostiţi,
Şi eu te aştept.
Doar tu ştii -
Iubesc ploile,
Iubesc cu patimă ploile, înnebunitele ploi şi ploile calme,
Ploile feciorelnice şi ploile-dezlănţuite femei...

Smile, it confuses people

Week-end-ul acesta l-am petrecut la prietena mea agitata din Focsani. Mutata recent in apartamentul ei, trebuia cumva sarbatorita ocazia. Am stat pe balcon sub razele soarelui si am ras de familisti si de vietile lor limitate, desi prin comparatie nici noi nu faceam lucruri deosebite, am baut 2 litri de cola singura, am fumat 2-3 pachete de tigari, cateva cani de ness, si ne-am amuzat reciproc pe seama unor tipuri de barbati.
Si am dormit, din nou, chinuita de un caniche agitat.
It's nice to smile...

Ecuatia cu X fara Y.

“X:nu stii ce vrei nikole
nikole :nu conteaza dc nu o sa gasesc ce caut
X : pai fericirea nu e ceva la care sa aspiri, ea e in lucruri marunte din juru tau
X : in plimbarea aia cu masina in viteaza prin bucuresti, in dupa-amiaza aia cu 100 de clatite
X : aia e fericirea. Nu cauta alta
X : nikole :si asta? asta ce e? pentru un moment de fericire trebuie sa pling o viata?
X: trebuie sa intelegi ca asta e tot ce poate sa –ti ofere viata si sa te multumesti si sa incerci sa fii fericita asa cum esti pentru ca ai motive”


Ea e “X”. Una din prietenele mele dragi. Cu care vorbesc de fiecare data cand ma simt trista si deznadajduita. La fel ca in discutia de mai inainte.Cu care vorbesc de fiecare data cand vibrez de fericire.
Mai sus e un fragment dintr-o conversatie cu ea in care mi-a ridicat moralul cu multe din vorbele ei intelepte.
“X” e o femeie in adevaratul sens al cu vantului. O femeie ce pare o copila draguta de 21 de ani si totusi are 31, cu 2 facultati, cu o cariera in medicina-cardiologie si independenta financiar. O femeie ce nu a fost ocolita nici ea de greutatile vietii, de singuratate , de incercari. O buna gospodina de la care am mai invatat in anii studentiei sa gatesc, o maniaca a curateniei(sa te fereasca Dumnezeu sa nu speli scrumiera dupa ce ai fumat), o femeie extrem de credincioasa care ma lua fortat uneori la Mitropolie, o buna prietena. O fire vesela, optimista , comica care pe cat de responsabila e, pe atat de distractiva.
X e o femeie singura momentan, la fel ca majoritatea prietenelor mele. Astfel ca-mi pun intrebarea: Ce este in capul barbatilor? De ce aleg altceva cand ar trebui sa aleaga astfel de femei?

Sfarsitul nu se programeaza, el se simte

Zilele trecute cind totul mi se parea"too much", cand disperarea imi alerga prin vene, am sunat unul din cele cateva suflete apropiate mie.
Printre hohote de lacrimi imi spuneam gandurile ce ma ravaseau.
-"Of,imi era dor de asta...." Ai era dor pentru ca asta facem . Ne descoperim sufletele una in fata celeilalte. Ne povestim nimicurile ce ne dor, ne sustinem sau doar ne ascultam si e de ajuns. Nu ne judecam, am incetat de mult sa mai fac asta. Pentru ca toate suntem perfecte in imperfectiunea noastra. Uneori cind nu sunt de acord cu ceva doar zambesc si -i spun: "Considera ca te -am mustrat da?"
Ieri noaptea, in camera mea pe covorul meu rosu, vorbeam la telefonul fix cu un alt suflet drag mie, ca doua copile de liceu.
-"Cum te mai simti? Ti-a trecut starea?..."
Am zambit....
- "Darling, starea nu trece... Uneori te umpli pana la saturatie de lucruri nocive si izbucnesti intr-o stare negativa. Apoi ajungi la saturatie sa fii in acea stare negativa si iti revii. Inapoi la viata.De fapt, niciodata nu-ti trece. "

Close your eyes and dream

O zi minunata astazi! Cald, soare, o adiere usoara ce ma afce sa visez. O jumatate din mine este undeva pe o plaja nedescoperita inca, cu acea rochie lunga vaporoasa , desculta, privind valurile marii.
Cealalta jumatate sta ghemuita in rochie office si pantofi cu toc pe balconul firmei unde lucrez, care are o priveliste minunata , cu o cana de ceai si o tigara.
Atat de diferite cele doua jumatati si totusi fac parte dintr-un intreg.

It's a fine day

Din greseala am dat peste o veche melodie pe care o adoram. Nimic nu s-a schimbat. O ador si acum. E genul de melodie ce-ti inspira o stare de visare, libertate si ma duce cu gandul la o noapte frumoasa pe plaja, imbracata doar intr-o rochie lunga, fumand mult, cu un cocktail linga mine, sau mai multe si cu persoana draga. Sau o plimbare cu masina noaptea, cu viteza, prin Bucuresti.
Voila!

My bags.

Cu totii atragem simpatii si antipatii. Legam relatii de prietenii cu diverse persoane de acelasi sex sau sex opus. Unele dintre acele relatii rezista o viata, rezista in timp, iar altele se rup. Ca o geanta veche si demodata in care ai aruncat deseori destule sentimente si amintiri. Poate am fost si eu “geanta” cuiva si cu siguranta au fost destule “genti”de acest gen in viata mea pe care le-am aruncat. Unele cu pareri de rau pentru ca stiu ca nu mai gaseam alta la fel, poate la fel de incomoda sau de imperfecta iar altele fara sa-mi mai aduc aminte de ele decat poate pentru ca era “accesoriul” meu intr-o poza veche…De multe ori am sustinut ca o relatie de prietenie este asemenea unei relatii de iubire. Imparti multe cu acea persoana, poate uneori mai multe decat cu partenerul tau, ti-e sprijin, te mustra cand gresesti iar cand iti inseala asteptarile totul se destrama. Din orgoliu, dintr-o anumita circumstanta, sau pentru ca s-au adunat greselile. Si hotarasti sa mergi pe un alt drum diferit.
Astazi am avut o surpriza. Am primit un mesaj de la o persoana pe care o gaseam extrem de draga in trecut , o persoana care mi-a gresit enorm, o persoana care acum imi e straina.
Nu am pastrat niciodat ranchiura pe fostii iubiti,ba din contra, cumva am ramas in relatii bune cu toti,si nici pe fostele relatii de prietenie asa ca nu o urasc nici pe ea. Dar nici nu mai pot relua vre-o legatura cu un fost iubit….
Mesajul era un link al blogului ei ,primul post, cu rugamintea sa-l citesc asa ca am facut-o. Postul era despre ea, despre un nou inceput al ei. La sfarsit era scris
” P.S. O multumire speciala pentru nikole (m-a ajutat enorm,nu mai conteaza cum).Important e ca intr-un fel m-a facut sa ma indragostesc de mine si sa-mi amintesc de ce candva am fost prietene:)
Am zambit. Nu stiu cum as fi putut sa ajut o persoana cu care nu am vorbit de 3-4 ani poate, nu stiu daca prin ceea ce am scris pe blog si cumva s-a regasit. Poate daca va mai citi blogul meu, imi va raspunde cum. As fi incantata sa stiu ca am putut sa fac ceva pentru ea chiar si acum cand nu mai suntem prietene. Nu stiu ce anume a facut-o sa spuna aceste lucruri dupa atata timp si nu stiu cum as fi putut sa o ajut . Insa ma bucur enorm ca am facut-o …….

Nikole here…your ex bag….

Don't do that.

Din seria "senzatii tari" putine la numar pentru ca nu sunt o mare amatoare face parte si mersul pe motocicleta. Cum ziceam, nu sunt o mare amatoare a adrenalinei.In schimb sunt o mare consumatoare de comoditate. Nu escaladez muntii ci stau in cabana cu o cana de vin fiert, la piscina nu ma dau in toate nebuniile ci stau la soare si eventual ma balacesc la bazinul de copii. Ceea ce -mi aduce aminte de episodul Aqua Land, unde Domnul M. m-a prostit sa ma dau in nu stiu exact ce si am cazut de la o mare distanta in cap cu toate ca el ma astepta jos. Cu siguranta nu se va mai repeta. Nu sar, nu merg cu viteza nici pe strada, nu fac nimic din ce ar putea fi periculos, inutil si stresant pentru ca sunt eu destul de stresata. Din nu stiu ce motiv m-am lasat convinsa de acelasi Domnul M.sa ma urc pe motocicleta lui. Conditia a fost sa fie o plimbare scurta, inceata in jurul blocului. El a promis ca asa va fi. Ceea ce ma face sa fiu mai atenta la ceea ce o sa mai promita el pe viitor... Mi-am pus costumatia specifica:geaca, casca si alte chestii ce cantareau mai mult de cat mine si m-am urcat. Tin sa mentionez ca ma asortam la motocicleta rosie cu balerinii mei rosii cu fundita.
-"Daca imi pun casca nu mai mor?"
-"Ba da, da ramai intacta la fata" vine si raspunsul...
Ok pentru inceput era ok...doar ca am uitat sa inchid casca si tot vantul imi venea in fata...Imi deslipesc incet o mana de pe minunatul sofer o inchid.
Dar nu-i asa..simteam ca plimbarea mea nu era in jurul blocului pentru ac ajunsesem in alt cartier cred, iar inceata nu era cu siguranta. Ma inclin putin sa vad viteza si surpriza: 160 km. Acela era un moment foarte bun sa ma panichez. Mai ales ca in fata mea era un mare camion. De disperare il trageam , il zguduiam...tipam desi nu se auzea de casca nimic..A durat toata aventura in jur de 15 minute. 15 minute ce mi s-au parut 15 ore. 15 minute in care am fost cea mai credincioasa femeie de pe pamant pentru ca am atins probabil vre-un record de spus "Tatal nostru".

Masina mea imaginara

Astazi cum veneam eu asa agale de la work la ora 7 .... agale nu pentru ca imi ardea de plimbat ci pentru ca ma omorau aceste inventii diabolice si dependente si anume pantofii cu toc..mi-a venit un chef groaznic sa conduc. Ma si imaginam urcand intr-o masinuta mica neagra eu cu rochita mea office si cu o pereche de ochelari pe nas eventual aia pe care i-am spart zilele trecute asta daca nu ai spargeam, pentru ca, nu-i asa , acum nu mai am ochelari si nici perspective sa-mi iau pentru ca in Focsani din cate stiu e un singur magazin de ochelari de firma dar ar trebui sa vand masina imaginara neagra ca sa ai cumpar. In fine...revenim...Intentionez sa fac scoala de soferi. Intentionam de mult da mereu se mai agsea ceva de facut: un curs, un examen, o autorizatie (my best friend M. stie..)si amanam. Acum nu mai am nimic de dat si am intrat in panica. Ce mai invat? Pentru ce ma mai stresez? Eu traiesc ca sa ma stresez... Acum intentionez si mai mult sa fac scoala de soferi de cand ma bate seful meu la cap : "Cand iei carnetul?"
"Cand am sa dau." raspund...
Probabil o sa fiu o soferita groaznica, dar, nu se stie. Am condus de 2 ori in viata mea si de fiecare data masina Domnului M. pentru ca normal nimeni nu e atat de inconstient sa ma lase sa-i conduc masina si in plus nimeni nu ma iubeste mai mult....O data dupa srabatori intr-o parcare la Bila parca in Bucuresti in timp ce-mi asteptam prietena mea bucuresteanca-ieseanca si l-au luat transpiratiile desi era iarna...si a doua oara in Focsani pe un camp.Aceasi masina, aceasi transpiratii , numai ca acum dupa ce am oprit ceva tiuia la masina.
O fi un semn asta sa nu devin soferita?

Lil disaster girl

Am facut curatenie. Generala. In aplombul meu am trantit rama mea digitala la care tin enorm, mai ales ca are valoare sentimentala si a facut bum de parchet. Cum era si normal nu mai functioneaza. L-am sunat pe Domnul M disperata: 'Se repara? se repara? sigur se repara?" Mi -a zis ca da. Sunt convinsa ca a raspuns asa doar ca sa nu am supar mai tare. Am plins o ora. Dupa ce am terminat de plins, m am asezat pe ochelarii mei de soare. Cum era si normal, s-au spart. Am mai plins o ora.

Nicolae Tonitza-"Mama si copilul"

Nepotelul meu deaproape 7 ani:
-Daca ar fi sa-mi aleg o mama, in afara de mama, as alege-o pe Nikole sa fie mama mea. E o mama mai mica.
Ok, deci e sublim. Acesta ar cam fi singurul cuvant pe care il pot spune si care ar defini ce am simtit. In viziunea unui copil, in viziunea nepotelului meu sunt alegerea de mama. Mi-au placut intotdeauna copii si am avut acel quelle que chose legat de ei. Asta nu inseamna ca-mi plac toti copii si am o mica temere ca poate nu-mi va placea al meu, desi stiu ca asta ar fi imposibil. Sa cresti un copil, sa-I oferi educatie este o activitate foarte dificila si din pacate foarte gresit perceputa de unii parinti. Unii considera ca nu e nevoie de o atentie speciala, de un timp cuvenit, de rabdare, de dragoste , intelegere, sprijin, severitate..etc , ca un copil este ca si o planta de apartament. Probabil va creste si fara toata daruirea de care aminteam, insa nu va creste frumos. Nu va deveni o persoana de calitate va deveni doar o victima a familiei , a societatii.
Am cochetat cu invatamantul o perioada asta datorita studiilor in domeniu. Am avut placerea de a intra in contact cu copii, adolescenti de calitate. A fost o exceptie la ce se intampla in prezent. Insa au fost cazuri nefericite in jurul meu In care lipsa de educatie de acasa si-a spus cuvantul clar. Parintii sunt prea distrati de viata lor, de certuri sau infidelitati, de munca exagerata generata de situatia economica scazuta sau doar dintr-o dorinta maxima de avutie, sau doar nu au ei insasi educatia necesara pentru a-si educa propriul copil. Sunt dezolata de acest fapt si as sugera acestori parinti sa renunte la a mai aduce copii pe lume care sa creasca la fel de defectuos ca si ei sau mai rau, si sa-si ia un caine pentru ca necesita ceva mai putina dedicare. Au pretentia ca sistemul de invatamant sa ofere in cateva ore pe zi tot ceea ce ei au fost incapabil sa ofere. Recunosc ca in acest subiect, cel al comportamentului unui copil in interiorul scolii, al respectului , bunului simt al acestuia fata de cadrul didactic sunt putin deranjata datorita profesiei mele de baza.
Un copil trebuie iubit sprijinit si in egala masura mustrat si pedepsit. Trebuie sa aiba cunsotiinta de valorile morale, despre responsabilitate,trebuie indrumat spre invatamant. Trebuie sa-I oferi un mediu sanatos si linistit,trebuie discutat cu calm tot ceea ce nu e bine sa faca si dat argumente pentru a intelege motivul si nu doar pentru ca ai interzici. Sunt multe sfaturi si carti de specialitate despre cum sa cresti un copil, de unde te poti documenta insa nu e de ajuns, trebuie ca restul sa vina din sufletul tau de parinte si din educatia pe care o ai tu la randul tau.
Eu am fost unul din copii norocosi pentru care parintii si-au facut timp sa-I educe sa fie linga mine si surorile mele atunci cind am avut nevoie impacand celelalte probleme familiale, serviciu, si sa ne ofere tot ce avem nevoie, cu cresterea noastra, chiar oferindu-mi cei 7 ani de acasa la propriu. In restul timpului, am stiut sa ma autoeduc cum am crezut eu mai bine.
Momentan , sunt o mama mai mica. Asta pentru ca sunt in viziunea lui ca si el. La un moment dat o sa devin eu insami o mama “mare”. Mama a propriului meu copil. Pana atunci..exersez.

Infidelitatea, ingredientul unei casnicii fericite...

Aseara a fost una din serile la telefon ce se termina in noapte…sau intr-o dimineata devreme. Best invention: telefonul. Atunci cind iti face placere sa discuti cu interlocutorul. Tematicile serii: viata de cuplu, barbatii infideli si femeile ce se mint ca sunt fericite. Aud, cunosc si fara sa vreau aflu despre multe cupluri eronate. Despre tinere familii aparent fericite…Cu cat inaintez in varsta, cu atat mai mult constientizez ce inseamna mariajul si nu mi se mai pare o idee buna. Uneori ma intreb daca barbatii si femeile chiar *suit each other*. Poate ca ar trebui sa locuiasca in apartamentul vecin si sa se viziteze din cand in cand. Ok, nici chiar asa, insa sunt cazuri in care mariajul nu-ti poate aduce decat rau. Te ingradeste, te limiteaza , iti omoara fiinta lent.Iti omoara spiritul si iti transforma viata intr-una mecanica ce se ghideaza dupa un etalon al societatii. In cazurile nefericite bineinteles. Nu vorbesc de cele fericite pentru ca sunt destul de rare.
Sotia, sotul si eventual si un mic copil. El - barbatul aparent iubitor, ce detine pe linga fatada de familist convins si o alte varianta a lui imbunatatina pentru amante; ce nu ar pierde nici o ocazie pentru o noua aventura, ce cedeaza in fata unei femei pe care el o considera altfelfata de sotie sau ce se pierde sentimental uitand de juramintele din biserica, in fata unei femei cu care el ar fi putut sa-si cladeasca aceasi viata alaturi de ea, sau o alta mai buna. In cele trei cazuri indiferent de motiv :e infidel. Ea- sotia perfecta,ce uita de ea, ce face tot posibilul sa intre in gratiile sotului,ce-l controleaza excesiv de frica sa nu-l “fure” alta, uitand ca un barbat nu e un portofel sa fie furat si ca indiferent ce se intampla, sotul spre deosebire de un portofel are constiinta si capacitatea de a discerne sau mai mult de atat poate fi el insusi cel ce instiga. Ea, imediat dupa casatorie uita ca acel act nu e unul de posesivitate si ca tinandu-l prizonier nu-ti garanteaza fericirea si nici faptul ca esti unica. Poate in cel mai rau caz unica din viata lui pentru ca nu are alta varianta si nu pentru ca asta si-ar dori; Caz in care, ea e patetica, casnicia e patetica. Ea- care se minte ca e fericita, care se indoctrineaza cu ideea ca fericirea inseamna sa te mariti, sa ai acea nunta tipica cu flori in piept si rochie pompoasa, sa- si faca o casa si un copil. Lucruri ce le poate face oricine dar care nu vin cu garantia de fericire.
Zilele trecute discutam cu mama despre casnicie, iar ea cu jumatate de glas ironic imi spune ca femeile “bune” se casatoresc pana in 25 de ani, eu, fiica ei, avand 27… Apreciez ironia ei si atat ea cat si eu stim ca nu e asa. Ca putine sunt femeile constiente ce se marita de tinere si ca restul sunt doar femeile ce considera ca e timpul si ca nu vor sa fie privite gresit de societate, ca au stat atatia ani impreuna cu respectivul si ca asta ar fi urmatorul pas, ca nu mai gasesc altul, ca nu au viata,vise, aspiratii personale , ca le e frica de singuratate….etc. Se grabesc sa capete statutul de “doamna” nestiind cat de minunat e uneori sa fii o domnisoara. In cazul in care nu te mariti cu un milionar..nu se da nimic o data cu nunta asa ca why hurry? De ce sa te grabesti sa fii inselata? De ce sa te grabesti in a deveni “gardian”? Nu stiu daca toti barbatii inseala. Parerile sunt impartite. Imi place sa cred ca nu, in naivitatea mea, imi place sa cred ca logodnicul meu nu ar face ceea ce stiu sigur ca altii au facut-o…. Insa nu garantez si nu tin pe nimeni fortat linga mine. Nu caut sa aflu si nici nu suspectez. Nu arunc priviri reci si cu superioritate de “doamna” fiecarei domnisoare ce ar putea sa ma complexeze. Si nici nu m-as considera din alta specie doar daca as fi maritata. Cu siguranta infidelitatea are legatura si cu ceea ce oferi tu la randul tau si de comportamentul tau intr-o relatie. De cele mai multe ori, infidelitatea e aceea dovada ca ceva nu merge, sau nu mai merge, sau ca nu oferi ce e nevoie pentru a tine o persoana linga tine sau efectiv dovada ca nu esti tu persoana potrivita pentru partener.Nu stiu mai multe despre acest subiect pentru ca din fericire, nu am fost niciodata inselata.
Copilul- doar o victima. Ceea ce e mai trist in cazurile de infidelitate pe linga faptul ca acel copil e doar o victima colaterala, e faptul ca femeia trece cu vederea infidelitatile partenerului doar de dragul copilului si uita cine, ce este sau ce-si doreste ea de la viata si da vina probabil pe ispita si nu pe partener nestiind de fapt ca un mediu de genul acesta nu este chiar un mediu sanatos in care sa-si creasca copilul.
Astfel ca in aceste cazuri in care femeia trece cu vederea, sau nu afla, barbatii lor minunati, unici, se intorc la femeile lor “unice” si isi reiau fatada de barbat iubitor isi reiau rolul de nevoie sau din obisnuinta and “life goes on “ . La fel de tineri ca atunci cind au zis”I DO”, frumosi, cu o iubire ce nu se compara cu nici alta …Aproape de invidiat…Aproape…asta in cazul in care tu ca si persoana din exterior nu stii adevarul…….
Sau poate asta e realitatea si traiesc eu in alta dimensiune. Poate ca nimeni nu are dreptul de a impune persoanei cu care alegi sa traiesti o viata, un strain in cele din urma, cum sa-si traiasca viata....

So … Nikole here…and for tonight… under these impressions, I say…I DON’T!

The great opening of my heart

M-am trezit pe o banca, in ploaie , fumand. Nu stiu cum am ajuns acolo, de ce. Priveam in gol si incercam sa uit de lume la fel cum am uitat si de mine. Imi inchid ochii obositi. Ador ploaia pentru ca nimeni nu poate observa ca plingi. Mi-as fi dorit sa fie noapte. Imi place mai mult noaptea. Si am impresia ca noaptea ma place pe mine.

Umberto Eco

"Nu-mi fac griji. Cartea va dainui. Citesti tot timpul : citesti in tren , in autobuz. Citesti in parc. Citesti cand te plimbi si chiar cand faci dragoste poti sa citesti. Cu computerul e mai greu...."

Time flies when you 're having fun

Timpul este in razboi cu mine. Sau cum ar spune Moromete "timpul nu mai avea rabdare"..Nu inteleg cum un week-end minunat poate treece atat de repede si in aceasi masura 10 ore la serviciu se pot transforma foarte usor intr-o eternitate.
Sambata a fost Noaptea alba a muzeelor in Bucuresti. Am rezistat ca o eroina dupa o zi plina de evenimente , cateva ore pe tocuri si cu unul din pantofi iesindu-mi din picioare. Prin nu stiu ce fenomen , se pare ca pielea intoarsa se lasa la apa din balti. De retinut sa-mi iau galosi data viitoare cand am de cand sa mai merg la muzeu si mai si ploua. Dar s-a meritat efortul din plin iar efectul a fost surprinzator: m-am simtit un pic mai inteligenta.
Am cinat la un restaurant cu specific medieval. Compania minunata, atmosfera extrem de interesanta, aproape autentica.In jur numai Ladies si Sirs. Probabil as fi fost si eu o Lady daca nu as fi mancat cu mana pentru ca se pare in acea perioada nu se servea mancarea cu tacamuri, lucru pe care restaurantul cu pricina l-a si respectat.
(Si nu, mama, nu m-a scos Domnul M. acolo pentru ca nu as sti sa mananc cu tacamuri.....)
Si sa nu uit de plimbarile mele in doua parcuri minunate de altfel, foarte spatioase, insa pline de caini vagabonzi care efectiv ma mirosise ca nu sunt de pe acolo si ma urmareau obsesiv. Insa vata de zahar...un must.
In rest filme, mall-uri, cafenele si trenul de la ora 4.
Pun pariu ca ziua de luni mi se va parea una extrem de lunga...

Flori de mac

Cum am ajuns aici?
Nu in tren pentru ca asta stiu . Am cumparat un bilet si am urcat.
Insa cum am ajuns pana aici? in situatia asta... Ma uit pe geam, imagini se misca rapid sub ochii mei. La fel ca in viata. Destinatia de pe bilet: Bucuresti. Nu mi-a placut niciodata orasul acesta. Am ales de altfel sa-mi petrec 5 ani pentru studii in alt oras care de altfel imi este drag si acum. Acum ador Bucurestiul si nu ca oras ci pentru ca undeva pe o strada, locuieste o persoana care ma alinta frumos.
Mi-a displacut intotdeauna relatiile de la distanta. Acum sunt protagonista uneia. Daca te face sau nu fericit o astfel de relatie, depinde de fiecare persoana in parte si de viata acesteia.
Ma uit pe geam.. Un camp de flori de mac ma fascineaza ....

"-De ce ai oprit in mijlocul drumului? Ce e cu tine? Ce s-a intamplat? Unde pleci?
Priveam nedumerita de ce a oprit masina si de ce a coborat. Deschide portiera si-mi intinde un buchet de flori de mac.
-Astea sunt pentru tine...."
A trecut ceva timp de la momentul acesta insa de atunci imi plac florile de mac. Si Bucurestiul...

Cum am ajuns aici?
M -am indragostit.

Instinct animal

Cand totul ti se pare prea......

Blame it on the rain

Nu era nimeni pe strada aceea, doar eu si ploaia mai treceam pe acolo , si cateva masini in viteza. N-am inteles niciodata de ce masinile se grabesc mai tare cand ploua. Sau poate e doar parerea mea..Azi nu vroiam sa ma grabesc. Si ce daca ploua afara ? Si ce daca nu aveam umbrela ? Mergeam in pasi mici, incercam sa tin pasul picaturilor de ploaie si singurul zgomot in afara de cel al ploii erau tocurile mele mult prea nepotrivite pentru un astfel de moment. In mod normal ma sperie ploaia si mi se pare placuta doar cand sunt undeva de unde pot doar sa o privesc in timp ce savurez o cana de ness cu lapte si inghetata. Azi nu ma astepta nimeni, azi nu aveam un loc al meu iar cana de ness cu lapte nu mai era pe gustul meu atat timp cat o savuram singura, Asa ca…timpul era al meu, strada era a mea, ploaia era doar pentru mine, In jurul meu se desfasura un adevarat spectacol si ma simteam singura privilegiata sa privesc.Un spectacol cu un singur invitat. Ploaia era rece, simteam picaturile prin bluza de matase pe piele ca mici sulite de gheata, fiecare imi dadea un sentiment de tristete, sfarsit, durere. Ma simtisem rau toata ziua iar gandurile imi zburau mai haotic ca ploaia. Un vant puternic vroia parca sa- mi arate ca e stapanul strazii. Ploaia se lasa in voia vantului in timp ce eu eram singura in voia mea ;eram toti pe aceasi strada ca niste vechi cunostiinte.
Grabesc pasul desi incomod din cauza fustei stramte si a tocurilor…
In cele din urma am ajuns acasa, uda ca ploaia. Ploaia a mai ramas si noaptea, doar vantul plecase.

Un sfarsit de zi potrivit pentru o femeie cu ganduri triste.

Astept...

“O femeie care nu devine mama a pierdut tot ce poate fi mai frumos- tot ce poate fi mai frumos pentru o femeie. De cata fericire are parte o mama in primii ani de viata ai copilului, de la primul gangurit nearticulat , pana la primul pas nesigur! Se recunoaste in fiecare stadiu , se vede renascand, intinerita in copiii ei. Indiferent ce ar fi facut o femeie: un cuvant trece cu buretele peste tot : A fost mama. Poate ca ati aflat si dumneavoastra de la propria mama asa ceva. O femeie al carei suprem ideal este feminitatea ei, care isi gaseste fericirea suprema in maternitate! Ganditi-va , ce lucru frumos: sa traiesti mai departe in copiiii tai, sa devii in felul acesta nemuritor….”


“Cuibul visurilor “- Erich Maria Remargue

Why does my heart feel so bad?....