Nepotelul meu deaproape 7 ani:
-Daca ar fi sa-mi aleg o mama, in afara de mama, as alege-o pe Nikole sa fie mama mea. E o mama mai mica.
Ok, deci e sublim. Acesta ar cam fi singurul cuvant pe care il pot spune si care ar defini ce am simtit. In viziunea unui copil, in viziunea nepotelului meu sunt alegerea de mama. Mi-au placut intotdeauna copii si am avut acel quelle que chose legat de ei. Asta nu inseamna ca-mi plac toti copii si am o mica temere ca poate nu-mi va placea al meu, desi stiu ca asta ar fi imposibil. Sa cresti un copil, sa-I oferi educatie este o activitate foarte dificila si din pacate foarte gresit perceputa de unii parinti. Unii considera ca nu e nevoie de o atentie speciala, de un timp cuvenit, de rabdare, de dragoste , intelegere, sprijin, severitate..etc , ca un copil este ca si o planta de apartament. Probabil va creste si fara toata daruirea de care aminteam, insa nu va creste frumos. Nu va deveni o persoana de calitate va deveni doar o victima a familiei , a societatii.
Am cochetat cu invatamantul o perioada asta datorita studiilor in domeniu. Am avut placerea de a intra in contact cu copii, adolescenti de calitate. A fost o exceptie la ce se intampla in prezent. Insa au fost cazuri nefericite in jurul meu In care lipsa de educatie de acasa si-a spus cuvantul clar. Parintii sunt prea distrati de viata lor, de certuri sau infidelitati, de munca exagerata generata de situatia economica scazuta sau doar dintr-o dorinta maxima de avutie, sau doar nu au ei insasi educatia necesara pentru a-si educa propriul copil. Sunt dezolata de acest fapt si as sugera acestori parinti sa renunte la a mai aduce copii pe lume care sa creasca la fel de defectuos ca si ei sau mai rau, si sa-si ia un caine pentru ca necesita ceva mai putina dedicare. Au pretentia ca sistemul de invatamant sa ofere in cateva ore pe zi tot ceea ce ei au fost incapabil sa ofere. Recunosc ca in acest subiect, cel al comportamentului unui copil in interiorul scolii, al respectului , bunului simt al acestuia fata de cadrul didactic sunt putin deranjata datorita profesiei mele de baza.
Un copil trebuie iubit sprijinit si in egala masura mustrat si pedepsit. Trebuie sa aiba cunsotiinta de valorile morale, despre responsabilitate,trebuie indrumat spre invatamant. Trebuie sa-I oferi un mediu sanatos si linistit,trebuie discutat cu calm tot ceea ce nu e bine sa faca si dat argumente pentru a intelege motivul si nu doar pentru ca ai interzici. Sunt multe sfaturi si carti de specialitate despre cum sa cresti un copil, de unde te poti documenta insa nu e de ajuns, trebuie ca restul sa vina din sufletul tau de parinte si din educatia pe care o ai tu la randul tau.
Eu am fost unul din copii norocosi pentru care parintii si-au facut timp sa-I educe sa fie linga mine si surorile mele atunci cind am avut nevoie impacand celelalte probleme familiale, serviciu, si sa ne ofere tot ce avem nevoie, cu cresterea noastra, chiar oferindu-mi cei 7 ani de acasa la propriu. In restul timpului, am stiut sa ma autoeduc cum am crezut eu mai bine.
Momentan , sunt o mama mai mica. Asta pentru ca sunt in viziunea lui ca si el. La un moment dat o sa devin eu insami o mama “mare”. Mama a propriului meu copil. Pana atunci..exersez.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu