miercuri, 26 mai 2010

Sfarsitul nu se programeaza, el se simte


Zilele trecute cind totul mi se parea"too much", cand disperarea imi alerga prin vene, am sunat unul din cele cateva suflete apropiate mie.
Printre hohote de lacrimi imi spuneam gandurile ce ma ravaseau.
-"Of,imi era dor de asta...." Ai era dor pentru ca asta facem . Ne descoperim sufletele una in fata celeilalte. Ne povestim nimicurile ce ne dor, ne sustinem sau doar ne ascultam si e de ajuns. Nu ne judecam, am incetat de mult sa mai fac asta. Pentru ca toate suntem perfecte in imperfectiunea noastra. Uneori cind nu sunt de acord cu ceva doar zambesc si -i spun: "Considera ca te -am mustrat da?"
Ieri noaptea, in camera mea pe covorul meu rosu, vorbeam la telefonul fix cu un alt suflet drag mie, ca doua copile de liceu.
-"Cum te mai simti? Ti-a trecut starea?..."
Am zambit....
- "Darling, starea nu trece... Uneori te umpli pana la saturatie de lucruri nocive si izbucnesti intr-o stare negativa. Apoi ajungi la saturatie sa fii in acea stare negativa si iti revii. Inapoi la viata.De fapt, niciodata nu-ti trece. "

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu