Astazi cum veneam eu asa agale de la work la ora 7 .... agale nu pentru ca imi ardea de plimbat ci pentru ca ma omorau aceste inventii diabolice si dependente si anume pantofii cu toc..mi-a venit un chef groaznic sa conduc. Ma si imaginam urcand intr-o masinuta mica neagra eu cu rochita mea office si cu o pereche de ochelari pe nas eventual aia pe care i-am spart zilele trecute asta daca nu ai spargeam, pentru ca, nu-i asa , acum nu mai am ochelari si nici perspective sa-mi iau pentru ca in Focsani din cate stiu e un singur magazin de ochelari de firma dar ar trebui sa vand masina imaginara neagra ca sa ai cumpar. In fine...revenim...Intentionez sa fac scoala de soferi. Intentionam de mult da mereu se mai agsea ceva de facut: un curs, un examen, o autorizatie (my best friend M. stie..)si amanam. Acum nu mai am nimic de dat si am intrat in panica. Ce mai invat? Pentru ce ma mai stresez? Eu traiesc ca sa ma stresez... Acum intentionez si mai mult sa fac scoala de soferi de cand ma bate seful meu la cap : "Cand iei carnetul?"
"Cand am sa dau." raspund...
Probabil o sa fiu o soferita groaznica, dar, nu se stie. Am condus de 2 ori in viata mea si de fiecare data masina Domnului M. pentru ca normal nimeni nu e atat de inconstient sa ma lase sa-i conduc masina si in plus nimeni nu ma iubeste mai mult....O data dupa srabatori intr-o parcare la Bila parca in Bucuresti in timp ce-mi asteptam prietena mea bucuresteanca-ieseanca si l-au luat transpiratiile desi era iarna...si a doua oara in Focsani pe un camp.Aceasi masina, aceasi transpiratii , numai ca acum dupa ce am oprit ceva tiuia la masina.
O fi un semn asta sa nu devin soferita?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu