Din seria "senzatii tari" putine la numar pentru ca nu sunt o mare amatoare face parte si mersul pe motocicleta. Cum ziceam, nu sunt o mare amatoare a adrenalinei.In schimb sunt o mare consumatoare de comoditate. Nu escaladez muntii ci stau in cabana cu o cana de vin fiert, la piscina nu ma dau in toate nebuniile ci stau la soare si eventual ma balacesc la bazinul de copii. Ceea ce -mi aduce aminte de episodul Aqua Land, unde Domnul M. m-a prostit sa ma dau in nu stiu exact ce si am cazut de la o mare distanta in cap cu toate ca el ma astepta jos. Cu siguranta nu se va mai repeta. Nu sar, nu merg cu viteza nici pe strada, nu fac nimic din ce ar putea fi periculos, inutil si stresant pentru ca sunt eu destul de stresata. Din nu stiu ce motiv m-am lasat convinsa de acelasi Domnul M.sa ma urc pe motocicleta lui. Conditia a fost sa fie o plimbare scurta, inceata in jurul blocului. El a promis ca asa va fi. Ceea ce ma face sa fiu mai atenta la ceea ce o sa mai promita el pe viitor... Mi-am pus costumatia specifica:geaca, casca si alte chestii ce cantareau mai mult de cat mine si m-am urcat. Tin sa mentionez ca ma asortam la motocicleta rosie cu balerinii mei rosii cu fundita.
-"Daca imi pun casca nu mai mor?"
-"Ba da, da ramai intacta la fata" vine si raspunsul...
Ok pentru inceput era ok...doar ca am uitat sa inchid casca si tot vantul imi venea in fata...Imi deslipesc incet o mana de pe minunatul sofer o inchid.
Dar nu-i asa..simteam ca plimbarea mea nu era in jurul blocului pentru ac ajunsesem in alt cartier cred, iar inceata nu era cu siguranta. Ma inclin putin sa vad viteza si surpriza: 160 km. Acela era un moment foarte bun sa ma panichez. Mai ales ca in fata mea era un mare camion. De disperare il trageam , il zguduiam...tipam desi nu se auzea de casca nimic..A durat toata aventura in jur de 15 minute. 15 minute ce mi s-au parut 15 ore. 15 minute in care am fost cea mai credincioasa femeie de pe pamant pentru ca am atins probabil vre-un record de spus "Tatal nostru".
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu