Smells like Christmas

Simt miros de cozonaci si de concediu. Simt miros de vin fiert cu scortisoara si de liniste. Simt miros de brad.....si de cadouri. Am fost cuminte, atat cat poate o femeie de 27 de ani sa fie... Am fost un bun executant la servici, am fost o prietena buna, o iubita fidela, am trecut peste divergente in familie, am mancat toate bomboanele cu visine care mi s-au dat. Asadar, il astept pe Mos Craciun. Si de data asta am sa ma prefac ca dorm ca sa-l desconspir....O sa-l astept chiar cu un pahar de whisky..lapte nu mai am.

Simt un miros...de dragoste..de tine. Maine o sa stam ghemuiti pe canapea, o sa bem o ciocolata calda si o sa ne spunem: "Tu esti cadoul meu"

Maine la ora asta o sa zambesc mai mult.

Runaway

Se trezise in toiul noptii, isi aprinse o ultima tigara in postura aceea. Se imbraca elegant, tocuri, fusta, camasa si palton. Se machiase si isi aranjase parul. Isi verifica pentru ultima data bagajul. Oricum nu mai conta pentru ea exact ce e in el. Avea sa o ia de la capat. Isi luase o cafea pentru drum. Inainte sa iasa pe usa, privi cu sufletul zdrobit in urma, zambi, o lacrima aluneca pe obraz. Mii de secvente din viata ei se derulau in mintea ei ca atunci cand mori. O parte din ea murea.
Cobora scarile si se urca intr-un taxi. Catre o noua destinatie. Catre o noua viata.



As vrea sa fug. As vrea sa am unde.

In cautarea fericirii

Zilele trecute, o prietena de a mea imi spunea la o cafea ca ma invidiaza. Pentru job-ul meu, relatia mea, si celelalte lucruri legate de acestea. Am zambit.
- Ce e cu tine? De ce zambesti? Nu te simti fericita?
I-am raspuns dupa 1 minut in care am privit in gol.
- Poate nu imi cunosc fericirea. Poate nu sunt nicioadata atat de nefericita pe cat cred…

Poppiholla

If you don't remember your past while you listen this song....this means, you don't have a past.

My scent

Am sărbătorit ziua numelui muncind și seara vorbind la telefon. Am văzut un film, am băut un pahar de vin fiert. M-am îmbrăcat în pijamalele mele pufoase primite și mi-am pulverizat pe piele câteva picături din noul meu parfum preferat găsit într-una din cizmulițele cu toc. Mi-am fumat țigara la geam, privind albul zăpezii. Un fior fără nume m-a cuprins, am tresărit. M-am așezat în cele din urma în pat. Mirosul plăcut și puternic al parfumului ma incita. Am închis ochii și m-am gândit....eu ce sunt? Ange ou demon?

The shape of my heart

Azi nu stiu ce e bine pentru mine. Nu stiu incotro sa o iau. Nu stiu ce sa aleg.
Azi respir greu, poate de la fumul de tigara..
Azi nu simt nimic, doar privesc fara sa vad.

Azi mi-e greu sa fiu adult, mi-e greu sa-mi fac planuri. Mi-e greu sa iau decizi ce-mi vor schimba viata. Ma ghemuiesc pe canapea si-mi doresc sa fiu copil, sa visez, sa rad inocent. De fapt, mi-e dor sa rad. In sufletul meu inca am ramas un copil. Nu sunt pregatita sa am unul al meu. Si fug de casatorie ca de boli rare. Fug de responsabilitati si de promisiuni pe viata. Fug de ceea ce inseamna "noi". Si ma multumesc cu “eu” desi nu asta imi doresc.

Azi mi-am simtit pentru prima data inima. Nu doar batand. Am simtit-o in trup, grea, de parca m-ar fi durut greutatea ei.

Pentru ca mi-am propus sa nu mai uit......

In ultima vreme uit. Uit unde imi pun hartiile la work. Uit ce vorbesc si cu cine. Uit ce am de facut. Imi uit lucrurile la tine acasa si altele acasa la mine inainte sa plec spre tine. Dar cel mai tare ma doare ca uneori uit cat de important esti pentru mine. Ca uit cat te iubesc. Si imi aduc aminte de asta de fiecare data cand sunt iarasi langa tine. Cand ma iei de mana si ma strangi fortat in brate de fiecare data cand o fac pe suparata. De fiecare data cand ma privesti in felul tau specific cand plec de langa tine.

“-Baby, la orice ora din zi si din noapte, fa-mi un semn si dispune de viata mea”

Non, Je ne regrette rien

Ai simtit vreodata ca lumea e doar a ta?
Ca fiecare adiere de vant e pentru tine, ca fiecare om e un actor ce are scris in scenariu sa treaca pe linga tine, ca fiecare frunza e pusa acolo special ca sa o poti vedea si fiecare strada e proiectata ca sa pasesti tu in ghetutele tale cu tocuri stiletto?

Am plecat destul de tarziu de la work. Mi-am luat plicul, geaca de piele, am spus “Good night” si am iesit in fuga. Mi-am pus mp3-ul in urechi la maxim. Am zambit tot drumul. Am savurat intunericul unor stradute goale la fel cum am savurat si fiecare felinar aprins sau zecile de faruri aprinse ale masinilor. As fi vrut sa merg ore in continuu, fara sa-mi pese de fusta prea scurta pentru o ora atat de tarzie, fara sa-mi pese ca sunt singura, fara sa-mi pese ca sunt obosita.
Am privit lumea din jurul meu. Batrani, adolescenti exuberanti, indragostiti, cupluri ce-si plimbau copilul in carucior. Si i-am ignorat pe toti.

Drumul meu spre casa dureaza 30 de min.
30 de minute lumea a fost doar a mea.

PS: Stiu..tu nu poti intelege…nu pot sa fiu ca tine, ca restul, ca ei..
Niciodata "pielea mea" nu a fost mai confortabila, de asta…..astazi am simtit ca lumea e doar a mea.

Emotie de toamna

Astazi am privit toamna cu alti ochi. Cu ochii unui copil. Si as fi privit o la nesfarsit..as fi simtit-o, as fi respirat-o, as fi gustat-o. M-am lasat atinsa de soarele timid. Am zambit si am simtit cum toata lumea e a mea. Am mers taraindu-mi picioarele prin frunzele uscate, cum faceam cand eram mica. Fiecare de alta culoare, fiecare cu povestea ei..M-am asezat pe o banca. In fata mea, o frunza uscata. Am privit-o indelung si apoi am tresarit. La fel ca inima mea, a fost zdrobida de indiferenta unui "trecator".
M-am ridicat si am plecat. Am facut ceea ce stiu eu mai bine, de teama sa nu -mi mai "calce" cineva inima. Am plecat.
In cateva secunde, toamna m-a transformat dintr-o copila naiva intr-o femeie cu experienta.

Dormi?...Ia-ma in brate...

“Dormi?...ia-ma in brate…”e dimineata…e Realitate.Imi deschid intai un ochi parca neavand puterea pentru inceput sa-i deschid pe amandoi.Ahh, am visat…era un vis frumos.FUSESE un vis frumos.S-a incheiat cu ceva timp in urma.Hmmm…ma asteapta o zi plina.Ce tot spun? Poate o zi “goala”…Ma gandesc rapid ce am facut cu raportul de ieri, ma gandesc ca parca trebuia sa-mi cumpar o camasa, ma gandesc ca i-am promis nepotelului ca o sa -i cumpar un ou kinder si sigur am sa uit.Ma gandesc ca trebuie sa ma ridic din pat! Ziua trece repede. La fel de repede ca visul de asta noapte.La fel de repede ca “visul”in sine. Sau poate nu a fost asa scurt ci doar as fi vrut eu sa dureze mai mult. Ajung tacuta acasa. Ascult muzica, o melodie pe repeat…inchid ochii si-mi apar imagini dintr o poveste. Un el si o ea,ce se iubeau…nu..sigur se iubeau…ce vroiau totul impreuna si era totul atat de bine la inceput!....Dar totul s-a terminat.Stupid. Brusc. Iar ei au uitat ca se mai iubeau…
”Dormi?....ia-ma in brate…”. Deschid ochii.Hmmm…sunt atat de obosita dupa o zi plina incat am atipit. Nu era o poveste. Era un vis. De data asta mi s-a parut un vis urat. Sau de fapt un vis ce s-a terminat urat. Ma ridic din pat, beau un pahar cu apa. Sigur m am trezit. Daca as fi visat inca, as fi auzit un glas cunoscut ce mi-ar fi zis: ”bea niste apa sa ti revii..”. Apa are un gust ciudat. Brusc nu mi mai place apa. Imi apare un zambet in coltul gurii. Ce dumnezeu am sa mai beau daca nici apa nu mi mai place. De bautura m-am lasat…Revin in camera trec prin fata oglinzii mele si ma zaresc ciufulita, si-mi zic: normal…cine ar vrea sa se trezeasca cu tine asa dimineata?!?...Incerc sa-mi gasesc ceva de lucru intrucat nu am ce face..Rasfoiesc o carte: ”Femeia de 30 de ani”. Nu e de ajuns ca eram trista, acum m-a intristat si Honore de Balzac…Las cartea din mana intrucat in ceva timp pot deveni eroina cartii lui.Renunt la idea lecturii. Drame am destule in viata mea. Incerc sa-mi fac ordine in haine dar cind deschid sifonierul si vad mormanul de haine,renunt.Alta data…deocamdata imi iau hainele pentru maine.Incerc sa fac ceva sa uit de VIS…Ma intreb daca dupa atata timp ar trenui inca sa ma mai gandesc la el…Ajung la concluzia ca nu,ca nu se merita,ca nu e normal,ca nu…dar cu toate astea sunt o pesoana care gandeste prea mult…si probabil de aceea inca ma mai gandesc. Imi aprind o lumanare parfumata, ma asez in pat.Ma simt cam rau si nu fizic. Ma doare ceva si nu fizic…Cred ca trebuie sa-mi cumpar niste vitamine. Poate sunt prea surmenata…mda…am sa ma opresc din a ma minti singura..Ma uit la ceas si vad ca e tarziu. Maine o noua zi.Ma pun in pat, imi ridic sosetele si inchid ochii….
”Dormi?..ia ma in brate…”



13 Februarie 2007

Wonderful life

Viata. O viata. Viata ta.
Unii ar dori sa traiasca vesnic, altii isi pun capat vietii. Altii si-ar dori sa opreasca viata in loc.
Indiferent de caz, traieste!


Pentru mine viata este ca un carusel intr-o continua miscare.
Este un drum cu trenul rapid, depinde doar de tine ce destinatie alegi.
Este un boboc de magnolie transformat intr-o floare uscata.
Este o picatura de apa dintr-un ocean ce se evapora.
Este sunetul unei partituri cantata la pian.
Este o piesa de teatru tragico-comico jucata in prezenta unui public exigent.
Este un spectacol de artificii.
Este un experiment esuat.
Este un vis dintr-o singura noapte. Ai grija sa merite sa iti aduci aminte de el dupa.
Este numarul total al datilor cind ti s-a taiat respiratia.
Este o simpla zi din mai multe pe care le vei avea.
Este un joc de-a v-ati ascunselea intr-un parc parasit.
Este o lacrima nascuta din fericire.
Este o raza de soare cuprinsa in palma.
Este mireasma naturii inspirata cu ochii inchisi.
Este o carte citita de cel care a scris-o.
Este un rol dintr-un film alb-negru.
Este un joc de carti ce are ca miza sufletul.
Este o propozitie ce contine toate semnele de punctuatie si se termina in punct.
Este....

Indiferent ce este....
Don't let go, never give up. It's such a wonderful life!

Smoke and ashes

Priveam prin geamurile mari, ghemuita pe un scaun. Cu o tigara in mana si in alta un pahar de vin rosu. In fata mea luminile puternice ale unei cladiri de vis-a-vis. Lumini ce patrundeau in intunericul din camera. Am adorat Iasiul noaptea, am adorat straduta aceea care ascundea multe povesti din viata noastra si cladirea ce era un punct de reper pentru momentele cind ne era dor de trecut si-l transformam in prezent printr-un mesaj. Pe strada, liniste. Rar trecea cate un trecator grabit, sau un cuplu de tineri studenti tinandu-se strengareste de mana. Ai priveam cu un zambet amar si in cateva secunde le puteam ghici povestea. Fumam tigara dupa tigara, si imi ucideam starea intr-o melodie pusa pe repeat.
La un moment dat, intra in camera. Isi trage un scaun, isi aprinde o tigara. Si privim amandoua pret de cateva minute spre luminile cladirii.
- Vrei sa aprind lumina?..imi spuse pe o voce calda
- Nu ..te rog...in intuneric imi vad mai bine greselile...
Am mai tacut citeva zeci de minute si am mai privit luminile si strada pustie.
-Stii...sunt linga tine daca simti nevoia sa vorbesti asa cum si tu esti langa mine..
-......
-Vrei sa iesim undeva? Hai imbraca-te, iesim in locul tau preferat de care sunt satula, numai sa iesi din starea asta...
Imi mai aprind o tigara. La fel si ea. Noaptea ne-a gasit iarasi singure, 2 femei tinere ce isi doreau mereu ceva ce nu puteau sa aiba, ce se incapatanau sa traiasca legate de ceva ce de mult se terminase sau poate nici nu existase in totalitate. Doua femei cu doua povesti de dragoste desprinse din filmele alb-negru. Stia ca nu imi e bine, de altfel nici ei nu-i era..asa ca ne obisnuisem sa ne petrecem serile si noptile in bucataria cu vedere la strada si sa visam.
- Hai la culcare...e tarziu..imi spuse ridicandu-se si jucandu-se cu mana in parul meu.
Apoi se intoarse si iesi din camera.
- Alina stai...Si cand te gandesti cati oameni se iubesc la ora asta....
Ea zambi si iesi.
Eu mi-am mai aprins o tigara si am privit in continuare strada pustie, luminile cladirii, si viata cum trece sub ochii mei.

A doua zi am gasit cateva randuri scrise de ea in agenda mea.
"Tu m-ai invatat sa zambesc cu adevarat, sa rad cand inima mea plangea, cu tine problemele par scenete dintr-o comedie, ale carei actori au coborat din lumea lor si au aparut in vietile noastre "complicate". Stii, nu, ca intotdeauna este o bucurie pentru mine cand sunt trista sa fiu alaturi de tine. Oricum tu esti prezentul meu, colega de apartament si prietena mea cu care am impartit tragismul piesei (noastre)de teatru pe care o punem in scena vietii in fiecare zi. Si e o placere sa ma intorc acasa si sa stiu ca esti acolo.....Esti intradevar o femeie minunata, ce creaza dependenta. Astazi a fost o zi frumoasa, prin simplul fapt ca am fost amandoua. si sa nu uiti niciodata ca, odata, demult am existat Eu- cea care te iubeste neconditionat" - A.(februarie-2005)

Nu am uitat. Cum as fi putut sa uit?...Dovada e ca esti si acum in viata mea chiar daca nu mai putem sa ne petrecem serile si noptile la fel...Dar imi e dor...

-Ah si Alina..cand te gandesti cati oameni se iubesc la ora asta.......

Colegi de banca

Imi aduc aminte de mine, o fetita cu parul ondulat si negru. Timida si in acelasi timp rautacioasa. Eram in clasa a II-a cred... stateam in banca a 3-a de la perete. Eram printre putinele fete ce stateau in banca cu un baiat. Pur si simplu asa se nimerise in prima zi de scoala si asa am ramas. El, timid si foarte atasat de mine. Ii dadeam sa copieze de la mine la lucrarile de control, il ajutam la teme si il mustram cind facea ceva rau. Din cand in cand, mama lui ma suna si ma ruga sa am grija de el ca e obraznic si nu invata. Eram mandra de increderea acordata, desi nu imi doream deloc sa-l "supraveghez". Eram nedespartiti. Eu il tratam ca pe un fratior sau cu acelasi comportament cu care tratam si celelalte fete din clasa. El insa, devenea din ce in ce mai dependent de mine. Imi cumpara cornuri si isi impartea pachetelul cu mine iar eu ai aduceam banane. La ziua mea mi-a daruit multe carti si un lantisor de argint. I-am multumit sarutandu-l pe obraz. S-a rusinat...si toata seara a stat linistit la masa si isi taia tacticos feliile de salam cu cutitul in timp ce eu radeam pe ascuns cu celelalte fetite de obiceiul lui de a manca.
Intr-o zi invatatoarea anunta ca se vor face schimbari. Vor sta numai fetite cu fetite si baieti cu baieti. In ziua aceea colegul meu de banca a lipsit. Era la pat tinut de o raceala. Dupa o saptamana, s-a intors la scoala insa, locul lui era ocupat de o fata.
A fost pentru prima data cand am vazut un baiat ca plange...

Acum cateva zile am primit o invitatie pe un site de socializare. Am zambit, era colegul meu de banca. Cumva, mi s-a parut neschimbat din clasa a II-a desi anii au trecut peste noi mai repede ca picaturile de ploaie pe asfalt.
Parea fericit. Ah...si in dreptul starii civile scria: casatorit.
M-am uitat la poze. Sotia lui, o femeie bruneta cu parul ondulat. Coincidenta.

Pacat ca e trist.

Zilele trecute am savurat un moccacino cu o veche prietena. Ne stim de cand eram mici si ne jucam de-a v-ati ascunselea in fata blocului. Nu stiu exact varsta, asta pentru ca prietenia noastra nu s-a masurat in ani, ci in sentimente. Acum ea e stabilita in Italia. A luat aceasta decizie acum cativa ani, pentru ca isi dorea mai mult decat i se putea oferi in aceasta tara si pentru ca stia ca poate mai mult. Nu a plecat sa-si incerce norocul in joburi ce nu erau la inaltimea pregatirii ei. I s-a oferit un job in domeniul studiat, si a acceptat. A riscat. A zambit si a plecat, lasand in urma familia, prietenii si iubitul care a apreciat-o abia acum cand nu o mai are.
Ne-am adus mainte de copilarie, de prieteni, ne-am informat una pe alta de ceea ce e nou in viata noastra. Si am zambit mult. Am zambit pentru ca din fetita usor aiurita ce uita de acasa pana la chioscul din colt ce trebuia sa cumpere, a ajuns sa aiba o cariera in cibernetica, intr-o alta tara. O tara ce nu agreaza deloc poporul roman.
Am zambit ca am vazut-o fericita alaturi de noul ei iubit. Am zambit ca e aceeasi fata modesta si aceasi prietena ce ma va intelege intotdeauna fara sa fie nevoie uneori sa-i vorbesc. Am zambit ca era acolo, cu mine. Si ai multumesc pentru sufletul cald pe care il are si pentru prietenia sincera ce mi-o poarta in ciuda faptului ca vorbim destul de rar.
E aceeasi copila pe care o cunosc aproape de o viata. Nimic nu a schimbat-o. Poate doar anii ce au transformat-o intr-o femeie. O femeie ce nu-si afiseaza ostentativ conditia materiala sau inteligenta si nici nu transforma naturaletea si feminitatea intr-un "show"dizgratios.

Si ma gandeam fumand o tigara.....in cafeneaua aceea plina de femei "la moda" ce nu epateaza prin nimic altceva decat un outfit sexy, un machiaj strident si un corp lucrat la sala, ea ar fi ultima femeie pe care barbatii ar observa-o iar femeile ar admira-o.
Pacat ca barbatii sunt orbi.
Pacat ca femeile sunt superficiale.
Pacat ca e trist.

Snow on the Sahara

Work- 10 ore.
Antrenament fitnes- 3 ore
Baie relaxanta- 1 ora
Tigara si piesa de mai jos- 5 minute perfecte ce-mi transforma intotdeauna toate celelalte ore in minute.

Natural Blues

Ti-ai uitat din nou tricoul la mine in pat. O sa ti-l inapoiez data viitoare.
De ce nu ti-ai uitat si inima, nu te-as fi lasat sa o iei inapoi.

E greu sa te intorci in "iad" cand ai gustat "paradisul".

M-ai lasat asa cum m-ai gasit. Singura. Fara mari asteptari. Doar eu si gandurile mele ce imi macina usor fiinta. Doar eu si rutina fiecarei zi. Am ramas iarasi cu mine.
Ai plecat nu inainte sa-mi lasi tatuat in suflet momente minunate. Cateva saptamani in care am uitat de distanta care ne desparte, doi oameni ce-si impart fiecare secunda a vietii. Intens. Frumos.
Si mi-ai lasat si durerea. Acea durere pe care am simtit-o cand am deschis usa si casa era goala, cand am realizat ca nu ma mai astepti cu doua pahare de vin in mana sa cinam amandoi la lumina unor lumanari, cand imi fumam singura tigara, cand ma uitam la televizor si telecomanda era doar a mea, cand am adormit ghemuita intr-un pat prea mare pentru o singura persoana in care se mai pastra inca parfumul tau.
Si incerc sa o fac sa dispara insa oricit de ocupata as fi, ma urmaresc anumite momente desprinse parca dintr-un film alb-negru, al carui rol principal il jucai tu.


Daca asa ar fi viata alaturi de tine, atunci as prefera sa ma nasc din nou, pentru ca nu as dori sa irosesc cei 27 de ani fara tine...

The lady of September nights

Am ajuns acasa destul de tarziu si m-a intampinat linistea din casa. Aceasi stare conformtabila mie. Aceasi stare in care m-am complacut si ma regasesc. De singuratate. Imi pun o melodie pe repeat si fac un dus fierbinte. Ma ghemuiesc pe canapea intr-un prosop si imi aprind o tigara. Apoi alta, si alta..

E aproape noapte. Intotdeauna mi-a placut noaptea. Nu stiu exact de ce. Poate pentru ca e liniste, sau poate pentru ca poti face ce vrei si sa fii cine vrei. Poate pentru ca poti vedea stele si aerul are o alta mireasma. Noaptea ma duce cu gandul la pasiune, la mister, la tristete sau euforie, la gesturi extreme. Noaptea am facut tot ceea ce nu am avut curajul ziua. Noaptea m-am lasat in bratele barbatilor pe care ziua ai uram. Noaptea impreuna cu darlings aveam curajul sa fiu alta decat femeia profesoara/sau femeia office. Noaptea imi plangeam iubirile si tot noaptea incepeam altele noi.

In noaptea asta, am sa fiu doar eu. De fapt, de ceva timp pentru mine noaptea a devenit zi. O zi ca oricare alta. Am pierdut ceva pe drum...Am uitat sa traiesc.

"O gaza efemera se naste la ora 9 dimineata, in plina zi, ca sa moara la ora 5 spre seara; cum ar putea ca sa inteleaga noaptea?...Mai da-i 5 ore de existenta si atunci va vedea si va pricepe ce e noaptea.."(Rosu si negru- Stendhal)

Restul e doar viata

Probabil in viata fiecaruia exista un moment culminant. La fel ca intr-o opera literara. De altfel de multe ori viata e ca si un roman. Nu stiu daca exista un moment din viata mea de maxima importanta, un moment atat de intens, unul singur, care sa-mi revina in ganduri si a carui senzatie sa o resimt des. Poate ca viata mea a fost fada. Sau poate au fost prea multe momente pe care le-am trait si simtit intens incat nu pot defini unul singur. Poate nu stiu sa simt, sau poate nu stiu sa ma bucur de ceea ce simt. Sau poate cer mai mult, tot mai mult, si fiecare senzatie intensa e umbrita de dorinta de a avea o alta mult mai intensa.

Si ma intreb: Daca ar fi sa reduc intreaga mea viata la o singura zi, la un singur moment, care ar fi acela?...

Zambesc, imi aprind o tigara, si-mi raspund singura...
"Ar fi ziua in care m-am nascut. Aceea e prima si ultima zi care a contat. Restul...este doar viata."

Sah-Mat

Ma simt ca un pion. De culoarea neagra. Ca orice piesa de sah, sunt pusa intr-o patratica pe o tabla. Sunt limitata si conditionata de celelalte piese. Indiferent de culoare, toti suntem niste pioni intr-un joc. Un joc cu emotii puternice, un joc in urma caruia te astepti sa castigi. Insa de cele mai multe ori poate pierzi...
Fiecare minut intens face sa para o vesnicie, si trece astfel timpul anotimp dupa anotimp pana cand esti eliminat.
Cai, Rege, Regina, Nebuni suntem toti pe aceasi tabla, in acelasi joc, doar niste pioni....

Sunt un Pion intr-un joc al vietii. Iar pionii desi sunt piesele importante dintr-un joc, sunt primele sacrificate....

Si pentru ca...

Si pentru ca astazi sunt doar eu...si pentru ca astazi am rasfoit playlist-ul unei perioade incheiate de mult...si pentru ca meriti sa ma gandesc la tine si sa te respect, si pentru ca am gasit o melodie sublima ce insemna la momentul acela ceva....
Ti-o dedic. Cu drag....



Pentru Tedu.

Tic...tac...

Nu stiu din ce este facut timpul, insa stiu ca se masoara in secunde, minute, ore, zile, ani...

Azi am privit cu adevarat in jurul meu. Am privit atent si am vazut cum trece timpul. As fi vrut sa-l contemplu pana ce obosesc, insa nu am avut timp...
Nu, nu mai stunt fetita ce visa cu ochii deschisi cum va arata cand va fi femeie, ce va face si care va fi viata ei. Nu mai sunt adolescenta ce credea ca va face totul..
Acum sunt femeia ce incearca sa faca ce-si doreste.

Nu stiu cand au trecut anii, insa regasesc fiecare secunda trecuta din viata mea, in privirea mea.
Nu stiu cind inima mea a aruncat vechile sentimente si acum are altele noi catre alt barbat.
Nu stiu cand au trecut anii de facultate si nici cei de dupa pana in prezent. Intalnirile rare cu prietenele mele, atunci cind ne vizitam, sunt atat de naturale, ca si cum timpul nu ne-a afectat, desi acum avem alte preocupari, alte stiluri, alte discutii ca atunci.
Mama e aceasi femeie cu suflet tanar, doar astazi am observat ca are fire albe de par si chipul usor obosit…
Tot azi mi-am adus aminte ca acum 7 ani imi tineam nepotelul pentru prima data in brate si eram inebunita de emotie . Peste cateva zile o sa-mi tin nepotul de mana pentru prima data la inceperea anului scolar.
Simt cum trece timpul cu fiecare respiratie a mea, iar uneori, cand traiesc ceva frumos, as vrea sa-mi tin respiratia si sa-l opresc.
Oricit ar suna un stereotip, uitam sa ne bucuram de fiecare clipa, de fiecare moment linga cei de linga noi si sa profitam de timpul pe care ei sau noi il avem prescris. Uitam sa iubim, sa radem, sa simtim, sa visam. Sau poate doar uitam sa traim. Uitam, pentru ca nu avem timp.
Nu stiu daca pana acum regret sau nu timpul ce a trecut. Nu stiu daca a fost timp pierdut…. Nu stiu daca clipa viitoare imi va aduce un motiv de tristete sau de fericire. Nu stiu ce vreau sa primesc pe viitor sau daca sunt pregatita.

Stiu doar ca vreau, in continuare, ca intr-o zi ploioasa, sa privesc timpul cum trece.

:)

.....
Nikole: - Esti suparat pe mine?
Mister M: - Iubita, cum sa ma supar? normal ca nu m-am suparat pe tine.... Pentru ca stiu ca daca ma supar pe tine, tu te superi si mai tare pe mine pentru ca m-am suparat eu.

Foule Sentimentale

De unde sa incep?...
Poate cu sfarsitul. Daca as sti care este..
Inceputul e prea departe..
Atunci am sa-mi aduc aminte franturi din viata. Acele pazite bine, unele de teama sa nu le pierd, iar altele prea adanc ascunse de teama sa nu ma mai rascoleasca.
Sunt facuta dintr-un material prost. Ce in prezent nu se mai fabrica, asa incat, sunt singura de acest gen. Sau cel putin asa ma simt...Si mai simt ca imi e menit sa fiu singura. Unele din cele mai intense momente au fost cand m-am simtit singura.
Cred ca sunt suflete create sa fie singure si chiar daca au alaturi prieteni, familia sau persoana iubita, tot singure se vor simti.
Tot ce e in jur sunt doar "accesorii" ce vin si pleaca, iar daca esti norocos, unele raman in viata ta. Dar la sfarsit, acel sfarsit, vei fi singur cu tine.
Regrete?..Poate...
Zambete? sute...
Lacrimi? zeci de mii..
O nostalgie acuta ma face sa-mi imbolnavesc plamanii cu mai mult fum de tigara, si sa-mi intoxic sufletul cu ganduri nocive.
Gura mi-e inclestata, si nu vreau sa articulez nici un cuvant. Cuvintele oricare ar fi ele, nu au sens. 9 apeluri pierdute pe telefon. Raspund la al 10-lea.
- Iubita, vroiam sa-ti spun ca te iubesc si imi pare rau ca nu sunt linga tine acum...

Imi mai aprind o tigara, cred ca a 10-a. Tacuta.
Astazi ma simt sentimentala.

Nothing left to say

Ma regasesc iar aceasi Nikole, singura, fumand si cu ganduri tacute. Aceasi sfarsit de seara cu aceasi oboseala. Doar cu cateva amintiri in plus recente si colorate. Stau pe canapea cu o carte in mana. Pe ritmul unei melodii cafe del mar, eu si Marcel Proust suntem "In cautarea timpului pierdut".

Iarasi singura...

Vineri- work, graba, oboseala, tren, intalnirea cu una din 'darlings', noapte, luminile Bucurestiului, cina, Mister M, pasiune.
Sambata- cafea si tigari in 2, mic dejun servit la pat, "High Heels cafe", tigari cu ambele darlings, discutii, rasete, malluri, shopping, dus, high heels, sexy top, Vanity club, darlings, friends, mult fum de tigara, cosmopolitan, noapte, oboseala, dimineata, somn.
Duminica- mancare gatita de El, Starbucks, vanilla cream coffee, tigari, darlings, Mister M, imbratisari de ramas-bun, gara.

Cele trei zile minunate au trecut parca intr-o clipa. Momentul in care am urcat in tren iar El a ramas pe peron, a durut de parca ar fi tinut o vesnicie.

Stii....

Turabo cafe, o masa de 2, un cocktail si miros de flori.
-Stii, as fi putut sa te insel

El tacea, ma privea insistent, aparent fara nici o reactie. Doar fumul de tigara mult mai des, ai trada sentimentele.
-Povesteste-mi...
Dupa cateva minute, distorsionate in ore pentru el, a inteles.
As fi putut sa insel, insa nu am facut-o. A fost ocazia perfecta, circumstanta perfecta, barbatul insistent si poate si un pic de nebunie. Nu sunt o sfanta, nu sunt o femeie docila si nici nu vreau sa pozez intr-o astfel de femeie. Viata iti ofera multe momente cheie in care poti alege nebunia sau ratiunea. As putea sa insel... Insa nu am facut-o . De data asta. Am zambit spunandu-i lucrurile acestea, pentru ca am fost sigura pe mine ca nu mi-am dorit sa o fac.
De atunci au trecut cateva saptamani. Si a trecut pe linga mine si o alta”ocazie”in care as fi putut sa fiu infidela. Nu am considerat ca trebuie sa stie inca. Aceasi ocazie si circumstanta perfecta, alt barbat. Nu am facut-o. Se pare ca nici de data aceasta. Si inca zambesc, pentru ca sunt sigura pe mine ca inca nu-mi doresc sa o fac.

Saptamana viitoare, un alt bar, o alta masa de 2, un alt cocktail si mireasma de flori.
- Stii, as fi putut sa te insel.......

Catre Tine

E prea tarziu sa-ti spun Imi pare rau? Si chiard daca ar fi, totusi am sa iti spun. Soptit, printre suspine si lacrimi.
Imi pare rau ca nu sunt asa cum ti-ai dori, ca nu te apreciez indeajuns. Imi pare rau ca astept atat de multe de la tine. Ca cer o perfectiune ce nu exista dar vreau sa o inventez. Imi pare rau ca ma las condusa de probleme vietii si uit de dragostea ta. Imi pare rau ca uit cand e ziua ta si uit sa-ti sarut ochii cand te trezesti.
Imi pare rau ca voi fi asa o viata linga tine si ca nu am voi schimba.

Poate e prea tarziu sa-ti spun imi pare rau, sau poate, e prea devreme........

Parti din trecut

O “fantoma a trecutului” mi a soptit o data ca daca iti doresti un lucru foarte mult..o sa se indeplineasca…ce i drept..nu era o fantoma demna de incredere…. Ma gandeam ce inseamna foarte mult…..inseamna atunci cind numai la lucrul acela te gandesti?e indeajuns de “foarte mult”?are relevanta ce anume iti doresti?oricum cred ca nimic nu e imposibil…asa ca imi fac un moft inchid ochii si continui sa mi doresc…eu mi am ales singura fantoma…de fapt ea m a ales pe mine…eu doar l am transformat in fantoma a trecutului.si uneori are tupeul de a lua forma omeneasca si a ma bantui asa…uita ca asa poate fi vazut…uita ca asa pot sa l fur din lumea lui……inchid ochii..inca imi doresc….foarte mult….ma gandesc daca fantomele pot simti la fel…au senzatii,dorinte,sunt capabile de pasiune…banuiesc ca da din mom ce “bantuie”pe cineva. cred ca fantomele sunt spirite lase ce nu au curaju de a prinde forma ptr acea persoana pe care o urmaresc….se complac in lumea lor..plina de alte spirite fade….dar le lipseste atingerea pasionala…inchid ochii ..inca imi doresc..mult….cred ca am sa mi ignor fantoma…..”cred ca m am suparat” …poate daca si ar dori si ea la fel de mult ca si mine…poate s ar indeplini…poate ar prinde si forma…
….invidiam fantomele ptr ca se pot imparti in doua locuri in aceasi timp…insa…..uita ca si fantomele pot fi vanate….



PS. Post scris 28 August 2008

Thank you

O muzica buddha-bar, tigari, draperille trase si gandurile mele triste dupa o discutie in contradictoriu cu cel cu care as vrea sa-mi unesc viata. In gat mi-a ramas fumul tigarii si gustul amar. Ma ridic incet sa-mi verific mailul si gasesc comentul postului anterior de la o persoana din trecutul meu. Mi-am mai aprins o tigara. Am simtit nevoia sa explic, atat pentru acea persoana, dar mai ales pentru mine. Fericirea e relativa, asta o stim cu totii, depinde de cat de usor de satisfacut suntem, de cat de limitati, de cat de mult ne dorim de la viata. Imi doresc enorm de multe si in aceasi timp mai nimic. Sau poate sunt doar o persoana careia ai place mai mult starea asta, pentru ca fericirea o sperie. Poate ma mint, ca multi altii, ca sunt nefericita, poate nu vreau sa vad ca sunt fericita, iarasi, relativ....Prefer sa fac asta, decat sa fiu una din acele persoane care se mint ca sunt fericite....
Nu am ramas aceeasi, unele stari poate par sa fie aceeasi, insa intr-o alta maniera..
Acel "ceva"....care sa ma faca fericita?.... Cu siguranta l-am gasit, insa, imi place sa ma joc cu viata de-a v-ati ascunselea, si sa-l caut in continuare, sa simt ca am un scop, sa nu fiu ca restul lumii....De ce as fi? Sunt Eu.
Despre acel post in care sa relatez fericirea mea? E cate o farama in fiecare din ele, trebuie doar sa citesti printre randuri....Si cu siguranta, va mai fi..
Daca in viata de zi cu zi, imi continui viata cu zambetul pe buze, aici, imi scriu senzatiile cele dragi, cele de femeie libera si rupta de societate. Pentru ca undeva, cuiva, simti nevoia sa -ti exprimi cele mai launtrice ganduri. La fel cum stateam noi la cafea si la o tigara, ghemuite, pe scaunele din bucatarie.:)Si stiu ca intelegi, pentru ca si tu esti la fel...

PS: Iti multumesc. Imediat dupa ce am citit comentul tau, am zambit, si am realizat ca desi asta sunt eu, vesnic nemultumita, sunt multumita de tot ceea ce am.
Asa ca am format numarul de telefon apelat cu 5 min in urma, mi-am cerut scuze, si am spus sigura pe mine un 'te iubesc' si am zambit tot restul zilei.

Sunt alta, cu o mireasma din cea pe care o cunsoti.....
Nikole

Depinde ce parte a paharului privesti.

Tu crezi ca e de ajuns? Ca e de ajuns ca sa ma faca sa vibrez, sa simt ca traiesc, sa fiu fericita? Hmm….fericire…..

Chiar crezi ca ce am imi e de ajuns? Crezi ca ce ai tu iti e de ajuns ? Sau crezi poate ca ce ai tu ar fi de ajuns pentru mine?

Crezi ca e de ajuns sa am un job solicitant cu un salariu motivant? Crezi ca e de ajuns sa am un camin in care sa ma simt ca acasa? Ca e de ajuns sa am multe cutii de pantofi si un sifonier plin de haine pe care uit sa le port? Crezi ca e de ajuns ca am un barbat alaturi de mine ce ma iubeste? Sau prietene de ani multi…Sau o familie unita? O educatie, o experienta de viata? Ca e de ajuns sa am bijuterii , parfumuri si tot ce ar avea nevoie o femeie eleganta?

Crezi ca toate astea sunt de ajuns sa fiu fericita? Implinita? Satisfacuta?

Muncesc enorm pana la epuizare, acasa inseamna singuratate, pantofii sunt incomozi, hainele sunt nepotrivite, El este la 180 km distanta, prietenele la 260km. Familia are la randul ei familiile lor, experienta a lasat amintiri ce dor, bijuteriile le pierd, parfumurile nu-si mentin mirosul si dupa dus.

Nu, Nu imi e de ajuns. Nu stiu ce vreau. Si Da, sunt sigura ca nu as vrea nici ce ai tu.


P.S.:Momentan vreau sa ascult aceasta piesa pe repeat. Pentru ca ma face fericita.

Eshebo

Daca as fi putut sa-mi aleg viata, probabil as fi ales sa ma nasc intr-o tara exotica, cu mult soare, cu materiale fine, transparente si pietre pretioase. O tara in care femeile sa aiba parul lung si negru ca mine si singurul make-up sa fie un eye liner negru. In care femeile sa fie libere si puternice prin faptul ca sunt femei. In care termenul de femeie sa provina din cuvantul feminitate si la propriu si la figurat. In care misterul sa fie al doilea nume al femeii. Si mi-as dori sa ascult melodia de mai sus, intr-un decor feeric, in timp ce flirtez sub privirea unui barbat.

Nikole's lullaby

De doua ore fumez intr-una si ascult acordurile unui pian. Sunt plina de fum si de ganduri. Si de tacere... Privesc ghemuita din fotoliu pe geam si incerc sa numar norii. Nimic nu m-ar putea trezi din starea aceasta. Pentru ca in acest moment nu-mi pasa. De nimic si de nimeni.

Cum ar spune Darling, una din prietenele mele: "Gandesc ca un barbat, dar (in cele din urma)actionez ca o femeie"....

what's the point?

Sa muncesti exagerat pentru o cariera cand stii sigur ca societatea in care traim nu-ti permite sa reusesti pe drept?
Sa mentii o relatie cu animite persoane care nu ar refuza nici o ocazie sa te raneasca?
Sa incerci sa fii femeia "perfecta" cand perfectiunea nu exista?
Sa-ti planifici viata si sa-ti faci planuri de viitor cand de fapt esti la mana soartei?
Sa incerci sa fii un OM cu personalitate cand altii nu stiu sa aprecieze?
Sa-ti faci mii de procese de constiinta, sa ai mii de regrete si zeci de momente de nemultumire cand pana la urma toate vor trece, si la fel cum vor trece, vor aparea altele?

No really, WHAT'S THE POINT?

Tired to be tired

Ma simt obosita... Ajung in cele din urma acasa, chinuita de noile mele sandalute, cobor de la inaltimea celor 12 cm, ma imbrac comod, mananc pe fuga, fumez o tigara. Realizez cat sunt de obosita...Incerc sa ma relaxez in cada plina de arome si spuma urmata de tabieturile si activitatile zilnice. Atat de obosita... Cumva observ ca e tarziu, iar eu ma simt atat de obosita.... O oboseala violenta ce-mi intuneca mintea si -mi incetineste fiecare respiratie..

Inca nu dorm,momentan ma uit la stele, inspir aerul si ma imaginez altundeva. Imi invit sufletul la o tigara si stam unul linga altul, in tacere. Din cand in cand ne mai privim si zambim trist. Nu avem nevoie de cuvinte, ne cunaostem atat de bine...
Sunt extrem de obosita. O oboseala ce te stinge incet, ca si cum ai aluneca intr-un somn adanc, o oboseala asemanatoare cu o betie ce-ti incetineste simturile.

Sunt obosita. Obosita de toti si de toate.

Pentru ca tu crezi ca merit

Zilele trecute am fost rasfatata ca o amanta si tratata ca o logodnica.
Ce rost are sa fii femeie si sa te multumesti sa fii doar una din aceste doua?

P.S: Thank you Mister. M!

Stop

- Buna dimineata iubita, unde esti?
- La piscina, incerc sa fur soarele si sa ma relaxez.
- Ce e cu tine de cateva zile? Esti schimbata.... s-a intamplat ceva?.. Am facut ceva gresit? Ti-ai gasit pe altcineva?...
Am ras sec in telefon.

Nu, nu mi-am gasit pe altcineva. E prea mult pentru mine o singura relatie. Nu am nevoie de o a doua. Si nici nu am motive sa imi doresc. Insa am nevoie de altceva. Am nevoie ca persoana de inga mine sa inteleaga ca sunt diferita, ca nu sunt o femeie ca oricare, ca am nevoie de timp pentru mine in care sa fiu doar cu mine. In care sa-mi ling ranile adanci, sa-mi pling sufletul bolnav, sa-mi inabus tendinta de a plinge, sa nu irosesc cuvinte grele, asa ca tac. Imi incarc spiritul din tristete. Asta sunt eu. Nu femeia tanara de vis-a-vis proaspat maritata ce incearca sa treaca peste problemele vietii facandu-i sotului un copil si o ciorba. Chiar daca mi-as dori sa fiu asa, oricum nu prefer ciorba.
Nu, eu o sa fiu la fel cum sunt acum de cate ori voi simti nevoia, o sa fiu ciudata, atipica pentru ca asa imi port eu dramele mele interioare. E razboiul meu cu mine si cu viata mea, fara nimeni implicat. Iar tu ma vei iubi la fel, si ma vei intelege asa cum o faci acum, pentru ca sunt atipica, pentru ca sunt a ta, pentru ca sunt Eu.
Pentru ca nu sunt femeia de vis-a vis.

Dancing on my own

Soarele ce patrunde prin perdeaua rosie, o tigara, o melodie ascultata tare, un milkshake si o carte buna.

Men, babies.... doesn't matter,I am my soulmate!

Walking on air

Rochie rosie scurta, mult prea scurta pentru gusturile Ei, extrem de potrivita pentru gusturile Lui. Rimel, tocuri stiletto, parul ondulat infoiat si parfum. Si Ea. Noapte, geamurile deschise, viteza, o melodie pe repeat ce starnea senzatii ciudate.
- Nu conteaza unde ar fi trebuit sa fim acum…conteaza ca sunt cu tine. Oriunde dar sa fiu cu tine.
Ea ai raspunse printr-un suras. Si un sarut.
In seara aceea si-au spus tot fara sa foloseasca cuvintele. Si-au impartasit sperantele doar din atingeri. El conducea tacut, Ea privea spre cerul albastru dincolo de norii puternici, pierduta printre stele. Vantul rece patrundea printre geamurile larg deschise si dansa frenetic in parul ei.
- Hai sa oprim…. Spuse Ea.
In mijlocul noptii, in acel loc, s-au iubit asa cum o faci doar cind iubesti.

Era iubita. Iubea. Simtea fericirea. Era fericita.
Era fericita?....
Cu siguranta era, insa, Ea, nu a fost niciodata capabila sa-si dea seama cand e fericita.

Say goodbye to love

Toata viata am stiut cum sa-mi iau La revedere de la iubire. Viata m-a invatat, asta am facut.De data asta, am spus La revedere astazi la ora 8 dimineata.

Until next time, it's just Me ...

Say hello to love

Toata viata am asteptat iubirea. Asta fac si acum. Iubirea mea ajunge la ora 21.10minute.

Ultima carte dintr-un joc

Astazi vreau sa fiu a ta. Doar sa-ti simt prezenta linga mine. Fara vorbe, fara gesturi. Pentru o zi vreau sa renunt la mine, vreau sa-mi omor fiinta si sa ma nasc doar pentru tine. Vreau sa ma daruiesc tie, sa nu mai fiu o povara pentru mine. Iar tu sa ma primesti ca pe un dar.
Astazi vreau sa fiu a ta. A ta.

Accepta astazi…. Maine voi fi din nou eu cu toata fiinta mea.

S.O.S!

I need a break!
O pauza de la viata mea, de la rutina, de la rapoarte si traduceri, de la probleme , griji, de la stres.
ce s-ar fi intamplat daca nu am fi niste masinarii numite "fiinte responsabile" ?
as pleca in primul tren/ avion cu o destinatie insorita, doar cu o rochie lunga si vaporoasa si o palarie, mi-as inchide telefoanele, mi as lua multe tigari in schimb si parfumul preferat si as uita de tot ce ma inconjoara de lume si poate si de mine. Sa uit cine sunt si sa ma descopar.
Sa fiu alta Nikole chiar si pentru cateva zile...

3 words.

This is what I feel.

Vieti separate

Traiesc in lumi separate si am vieti separate. Alta femeie pentru fiecare lume in parte si o alta viata. De cele mai multe ori nu mai stiu cine sunt, sau din ce lume fac parte. Unde imi e locul..Sunt satula sa mi doresc sa fiu in alt loc decat in cel in care sunt si sunt satula sa-mi fie greu sa plec. O alta femeie, alte ganduri, alte senzatii,alte tabieturi, alta rutina. Intotdeauna alte parti diferite din mine ies la iveala in functie de loc si de cine ma asteapta in acel loc. Focsani, Bucuresti, Iasi, persoanele dragi ce apartin acelor orase, fiecare trezeste o alta femeie din mine.
- Nikole dear, nu ai obosit?.."

Inner self

Sunt Nikole, o femeie aparent joviala si cu un suflet trist rupt in mii de bucati ascutite.

Ganduri din asternut de ziua ta

Iti multumesc ca ma faci sa rad chiar si atunci cand imi vine sa tip. Iti multumesc ca ma privesti zambind. Iti multumesc ca ma adori cand plang ca un copil pierdut. Iti multumesc ca ma strangi in brate noaptea ca si cum ziua nu ar mai exista. Iti multumesc ca nu ma lasi sa plec atunci cand sunt prea speriata si vreau sa renunt.Iti multumesc pentru ca imi privesti trupul cu pasiune ca si cum nici o alta femeie nu ar exista. Iti multumesc ca ai privit inauntrul meu si ai descoperit o femeie mult mai complexa si plina de calitati. Iti multumesc pentru ca ma rasfeti ca pe o curtezana desi sunt logodnica ta. Iti multumesc ca-mi dai incredere in mine incat as urca cu tine muntii desi mi-e frica. Iti multumesc ca sunt in fiecare plan al tau de viitor de parca am trai o eternitate.
Iti multumesc ca ma iubesti si ca m-ai facut a ta.
Iti multumesc ca existi si ca esti al meu.

Happy birthday Mister M.!

Bach

Feel it!

It's about me

It’s about me. It was always about me. Despre ceea ce simt, cum ma simt. Sunt cea mai importanta persoana din viata mea. Si mi se pare si normal sa fie asa. Traiesc cu mine zi de zi si noapte de noapte de 27 de ani. Eu cu mine, cu gandurile, temerile, sperantele, bucuriile mele senzatiile mele. Nu stiu daca sunt egocentrista, stiu doar ca fac tot posibilul sa ma plac, sa ma pretuiesc, sa ma respect, sa ma simt bine sa fiu eu pentru restul vietii. Cer enorm de multe de la mine si uneori si de la ceilalti. Toata viata dincolo de acel paravan al tristetii pe care probabil l-am creat special ca sa nu patrunda exteriorul in fericirea mea, am avut ce e mai bun de la viata, in limita normalului. O familie mare care a facut supraomenescul ca sa fiu fericita din toate punctele de vedere, prietene in adevaratul sens al cuvantului, si iubiti ce ma rasfatau si intr-un fel sau altul imi ofereau iubirea cadou cu o funda rosie. Nu ma supraestimez, din contra poate ma subestimez uneori. Sunt un suflet aproape femeie. Tot ce-mi doresc e sa fiu un om si in primul rand o femeie in adevaratul sens al cuvantului. Vreau sa traiesc frumos.
Insa dincolo de aceasta vreau sa fiu buna pentru mine si cu mine.
In my world, it’s all about me.

Alors on danse

For my Mister M.
Alors........

Who is the lady in red?

Cu un pahar de vin rosu in mana...si tigara in alta... cu una din melodiile ei preferate ascultata tare ca de obicei. Se misca incet, plictisita, visatoare, tacuta.. Cu parul prins neglijent, naturala si bronzata asa cum ai place Ei sa fie. Se aseaza la geam, trage din tigara obosita si zambeste. Termina paharul de vin si rade: "La ce o sa- mi mai asortez acum camasa de noapte?"

Am puteri speciale. Am verificat.

Aud voci. Pot auzi gandurile tale inainte de a fi ganduri. Pot sa aud glasurile preferate. Pot sa-ti transform secretele ascunse in soapte. Pot sa- ti ascult vibratiile chipului tau fara sa te privesc.Pot sa aud aerul inspirat in piept. Pot sa ma pierd in fiecare vocala si sa ma opresc la punct. Si pot sa o iau de la capat. Pot sa am fara sa vreau. Pot sa ma ascund printre cuvinte si pot sa te fac sa ma cauti dupa litere. Pot sa te-nvat alfabetul asta. Pot sa primesc fara sa cer. Pot sa nu am chef. Pot sa te refuz. Pot sa pling din fiecare bataie ascunsa de viata. Pot sa -mi gasesc linistea in tristete. Pot sa-mi creez universul meu. Pot sa tac si sa ma auzi. Pot sa te fac sa taci fara sa m-asculti. Pot sa arunc cu imagini in tine fara sa te ranesc. Pot sa te fac sa-ti doresti. Sau pot sa pun punct.
Si sa o iau de la capat.

Aud alte voci.

Dante Alighieri- Divina comedia

"Prin Mine mergi la cuibuil intristarii
Prin mine mergi la vecinic plans fierbinte,
Prin mine mergi la neamul dat pierzarii."

Candva.

Candva, o persoana draga mie atunci mi a spus ca e indragostit de zambetul meu si de privirea mea misterioasa. Bineinteles ca atunci le am luat drept “vorbe “si am fost doar deranjata de aceasta afirmatie contrazicandu-l ca sunt mult mai multe calitati morale ptr care as merita sa fiu iubita. Candva, o persoana draga mie la momentul respectiv, mi-a spus intr o seara cind eram certati si refuzam sa vb cu el ca e gelos pe catelusul pe care il tin in brate si atunci i-am reprosat cat de orgolios e. Cindva,o persoana draga mie a renuntat la iubita lui chiar daca era aprope convins ca nu o sa l primesc in viata mea; atunci mi s a parut doar ca e un om ce nu gandeste prea mult inainte sa ia o decizie…Azi, privesc in urma la fiecare persoana din trecutul meu si zambesc..doar atat.Mi au trebuit citiva ani,citeva deceptii…si citeva tone de tigari fumate pe ritmul unei melodii triste sa inteleg fiecare lucru in parte..ca in zambetul si privirea mea aceea persoana vedea toate calitatile mele, ca aceea persoana detesta catelusul ptr ca se considera mai mic si mai neajutorat decat el si avea mai multa nevoie de mine si ca acel barbat ce renunta la o relatie de lunga durata ptr nici macar siguranta ca va fi cu mine facea doar un gest disperat ce ar putea contribui la fericirea lui. Asa am trecut intr o etapa in care am inteles ca razboaiele interioare nu se dau decat pentru cauze marete si am incheiat armistitiul cu sufletul meu, alegand sa dau trecutului ce e al trecutului, nu inainte insa de a trage invatamintele de rigoare. Am realizat ca e greu sa dai peste persoane de genul acestora si ca e trist sa nu ti dau seama sa le apreciezi la timp. Dar am inteles,ca toate contribuie la schita unui portret…aici,la schita unei femei orgolioase.Vreau sa-i demostrez singurei persoane responsabile de felul in care imi traiesc viata, mie insami ,ca valorez atat de mult incat niciodata nu as putea convietui cu falsitatea, superficilaitatea si simplitatea si ca,chiar daca se poate ca uneori sa pierzi, sa fii ceea ce esti, sa dai doar cind ti se da, sa ierti doar cind ti se arata ca merita,sa nu te plafonezi linga un om ce stagneaza, sa nu ti palesti frumusetea linga comunul ce l defineste , sa nu permiti ca inteligenta ta sa fie amenintata de crunta sa prostie si sa nu ti lasi valoarea sa fie umbrita de mediocritatea lui….In cele din urma…conteaza doar sa poti zambi…si cu siguranta, la un moment dat, cuiva I se va parea un zambet seducator…

Magic affair

Vreau sa cred ca intre un El si o Ea dupa o anumita perioada de timp intr-o relatie, ramane ceva Am nevoie sa cred asta. Altceva diferit de amintirile inceputului. Orice inceput este magic si are acea stangacie plina de farmec.Cand te intrebi daca el/ea e The one, cand te lasi abandonat in feeria acelui inceput fara sa-ti pese cat va tine sau daca va tine. Nu vreau sa cred ca de fapt totul este doar o forma de egoism, ca de fapt tot ceea ce ai tine impreuna e doar obisnuita sau comoditatea. Nu vreau sa cred ca simplitatea ar fi un factor, ca de multe ori poate ramai in viata ta, poate nefiind fericit in intregime, doar pentru ca un divort sau o despartire ar fi mult prea complicata.
Un inceput: Te surprinzi urmarindu-i gesturile, miscarile. Il vrei in preajma ta si pentru tine. Emotia te incordeaza,nu te mai recunosti si devii brusc neindemanatica, stangace si zapacita. Ai impresia ca pana si obiectele din jurul tau se transforma in obstacole, menite sa te incurce si sa te puna in situatii dintre cele mai stanjenitoare. Incet, reusesti sa te desprinzi de incercarea de a-ti controla nervozitatea si observi ca stangaciile tale sunt si ale lui. E un "joc" de descoperire reciproca, de incantatoare tatonare. Apoi se intampla acel ceva, acea bataie de inima mai puternica pe care o ai cand ii intalnesti privirea.

Mi-e dor de un inceput...De fapt sunt intr-un inceput. Un inceput de aproape 2 ani. Un inceput ce as vrea sa tina…forever.

Sweat distraction

Suna alarma. Urasc alarma. Urasc ziua de luni. Ma ridic din pat in miscari lente, ma privesc in oglinda. O fiinta jumatate femeie a carei maturitate se citeste in ochi si jumatate copil in rochita ei de noapte baby doll. Abia imi tin ochii deschisi de somn. Cele 4 ore nu au fost de ajuns, iar faptul ca m-am trezit la ora 5 dimineata nu mi-a fost de ajutor. Ne-am trezit amandoi la 5 fara 8 minute de parca ne-am fi setat inimile sa se trezeasca la acea ora.
-Mai stau cu tine 8 minute in brate.
Au trecut ca 8 secunde.Prin draperia rosie patrundea aerul racoros de dimineata si primele raze de lumina. L-am condus la usa. L-am imbratisat, l-am sarutat si i-am spus soptit “te iubesc”. Am revenit in pat cu gandul sa adorm. Sa uit de faptul ca a plecat.


Suna alarma. Urasc alarma. Urasc ziua de luni. Ma ridic din pat cu miscari lente si ma privesc in oglinda. Aceeasi fiinta ma priveste inapoi ca acum 2 ore. Doar mai trista si mai obosita. Nu am reusit sa mai adorm. Am ascultat zgomotul masinii lui pana ce s-a pierdut. Apoi am rememorat fiecare moment petrecut impreuna. Patul era prea mare. Mie imi era prea frig. Parfumul lui ma trezea de fiecare data cand atipeam. Incerc sa ma mobilizez si sa ma pregatesc pentru o zi de munca.


In seara aceea am adormit in tricoul lui alb pe care l-a uitat pe fotoliu printre pernele de décor. Parfumul lui inca persista. Doar el lipsea.

Momente unice

Mana mea in mana lui. Noapte. Stelele se jucau. Un drum pustiu pana la luminile orasului. O melodie lenta,ironic, despre o femeie neinteleasa. Priveam pe geam casele cu luminile stinse, copacii tacuti. In intuneric, in geam vad imaginea unei femei . O femeie cu trasaturi frumoase dar triste ce zambea. Zambeam…Mana mea era in mana lui.




“X”-prietena mea: “Asta e fericirea Nikole…”

I saved you

Ascult Schiller si da,ma gandesc la tine.

Sometimes Less is More.

Detesc oamenii care isi afiseaza dragostea, cat de norocosi sunt ei de parca ar avea acel ceva de care ceilalti nici macar nu au auzit. Care isi fac tabloid din sentimente si isi pun un zambet fals si fortat pentru lume.
E minunat sa fii implinit sentimental, sa ai un partener potrivit tie, cu tot ceea ce e necesar ca acea relatie sa functioneze in parametrii ce duc spre fericire. Insa e minunat sa tii cat poti de mult lucrul acesta doar pentru tine, ferict de lume, de rautati, ca si cum ti-ar fi frica, ca frumusetea acestui lucru care ti se intampla sa nu fie risipit de obisnuit, de oameni, de pareri. Nu m-am laudat niciodata cu relatiile mele, cu ceea ce am trait sau traiesc.Doar persoanele in cauza sau prietenii mei stiu exact cat de fericita am fost. Nu le-am indoctrinat ideea asta, din contra, m-am plans acolo unde nu era cazul, m-am lamentat,am gasit motive doar ca sa nu am sperii cat sunt de fericita, iar cei aproape mie au realizat ca sunt in aceeasi timp o fetita speriata si o femeie ce gandeste mult prea mult. Nu am devenit niciodata alta in momentul in care am intrat intr-o relatie, nu am incercat sa complexez pe cineva doar pentru ca nu traieste ce traiesc eu, din contra, am fost aceeasi ca inainte si nu am pretins ca am reinventat conceptul de iubire.
Nu inteleg nevoia unora de a colora povestea lor atat de mult incat sa semene cu un basm...si cu totii stim ca basmele nu sunt adevarate....Cu siguranta e din frustrare. Cu siguranta acolo unde simti sa faci asta, nu exista cu adevarat ceea ce spui ca simti. Cu siguranta acolo exista lipsuri, nemultumiri altfel te-ai bucura linistit de dragostea ta fara sa simti nevoia sa-l bati pe umar pe cel de linga tine si sa-i spui.
Mi s-a intamplat sa primesc un mesaj de la un barbat din viata mea, dupa mult timp de la finalizarea unei asa zise relatii,nu tocmai in termeni agreabili, spunandu-mi cat de fericit e ca va fi tata si implicit alaturi de sotie. Sotie pe care candva a inselat-o..Puteam trai la fel de linistita viata mea , relatia mea si fara sa stiu lucrul acesta, iar daca el ar fi fost intardevar fericit, isi putea trai la fel de linistit momentele de fericire si probabil ar fi si uitat intre timp de mine sau de numele meu...
Zilel trecute m-am intalnit cu o persoana ce candva i-am facut loc in viata mea si a fost o greseala. Tot ce a putut sa-mi spuna dupa atata timp a fost doar cat de fericita este alaturi de iubitul ei. Iubit care initial ma simpatiza si careia i-am luat numarul doar ca sa i-l dau ei.
Eu imi pastrez ce am mai scump pentru mine iar daca ma intreaba cineva probabil as raspunde cam asa:" Da, sunt fericita momentan. Da, e ceea ce-mi doresc. Avem certuri, probleme, orgolii peste care incercam sa trecem. Nu sunt Cinderella iar el nu e un print. Suntem 2 oameni obisnuiti intr-o lume mult prea complexa, ce se iubesc acum si ne-am dori ca si in viitor sa fie la fel."

Uneori simplitatea e dovada cea mai mare de dragoste.

Oups....

Intr-un moment de respiro de la work, imi vine ideea minunata de a curata o imprimanta a carei tus curgea. De altfel, singura imprimanta color si functionabila din birou. In timp ce faceam acest lucru, ajutata de seful meu care este un gentleman, zic cu voce tare:”Ce dragut ar fi sa nu mai functioneze dupa ce o curatam.” De notat: sa nu mai zic niciodata tot ce-mi trece prin cap. O ora mai tarziu plus multa mizerie in birou, terminam incantati si supriza: nu mai merge imprimanta. Ultima oara cand am verificat nu aveam puteri supranaturale pentru ca daca am, atunci: “ce dragut ar fi sa castig la loto….”
Acum nu mai avem nici o imprimanta functionala,in schimb avem mainile negre de tus de parca am lucra in mina si nu la o companie multinationala, si mai am un sef extrem de deprimat ca nu mai functioneaza imprimanta cu valoare sentimentala si –l aud zicand ironic in fiecare dimineata:
-“oh, my precios….she came here to die. Well, I think that Focsani is a good place to die. “

Oh, well, thanks…

Imi pierd timpul cu dulci nimicuri

Azi dimineata in drum spre serviciu, brusc am realizat: sunt fericita. In toata nefericirea mea, sunt fericita. Sunt atatea lucruri marunte pe care ti le ofera viata de care sa te bucuri, atatia oameni dragi pentru care sa zambesti, atatea impliniri in viata mea pe care sa le savurez. Fericirea oricum e un concept relativ dar in momentul acela, cred ca am fost cel mai fericit trecator, ce probabil zambea la prima ora a diminetii. Am simtit nevoia si am fost sa aprind o lumanare in semn de recunostiinta pentru tot ce am, pentru tot ceea ce sunt. Nu stiu cat va persista momentul acesta, insa, desi nu-mi place sa-mi raportez viata la vietile altora, consider ca oricine poate fi fericit si multumit daca compara partile bune din viata lui cu partile bune din viata altora.

Charlie Chaplin

In ultima saptamana, in putinul meu timp liber am facut maraton filme Charlie Chaplin. Recunosc ca aveam o idee preconceputa despre acesta, si filmele sale. Nu mi se parea neaparat un personaj comic, ba mai mult usor enervant. Dar nici nu vazusem un film da capo. Dupa 6-7 filme ale sale, m-am convins: omul a fost un geniu. Cu siguranta nu a mai fost un altul cat de cat asemanator macar, dupa existenta sa si pana in prezent. A fost regizor , actor si chiar a produs si compus muzica filmelor. Am descoperit in filmele sale un umor simplu si totusi captivant, scenarii, tematici pline de interes, coloana sonora exceptionala si m-a impresionat faptul ca poate sa joace la fel de bine un personaj comic cat si un personaj dramatic sau mai grav. Cu siguranta am sa revad cu placere impreuna cu Domnul M. week-end-ul viitor “Domnul Verdoux” sau “Luminile orasului” . Intr-un fel ciudat , am trait intens fiecare film si am ramas cu un sentiment de satisfactie. Satisfactie ca mi-am facut timp sa-mi incalc ideile preconcepute.

Ana Blandiana - Descântec de ploaie

Iubesc ploile, iubesc cu patimă ploile,
Înnebunitele ploi şi ploile calme,
Ploile feciorelnice şi ploile-dezlănţuite femei,
Ploile proaspete şi plictisitoarele ploi fără sfârşit,
Iubesc ploile, iubesc cu patimă ploile,
Îmi place să mă tăvălesc prin iarba lor albă, înaltă,
Îmi place să le rup firele şi să umblu cu ele în dinţi,
Să ameţească, privindu-mă astfel, bărbaţii.
Ştiu că-i urât să spui "Sunt cea mai frumoasă femeie",
E urât şi poate nici nu e adevărat,
Dar lasă-mă atunci când plouă,
Numai atunci când plouă,
Să rostesc magica formulă "Sunt cea mai frumoasă femeie".
Sunt cea mai frumoasă femeie pentru că plouă
Şi-mi stă bine cu franjurii ploii în păr,
Sunt cea mai frumoasă femeie pentru că-i vânt
Şi rochia se zbate disperată să-mi ascundă genunchii,
Sunt cea mai frumoasă femeie pentru că tu
Eşti departe plecat şi eu te aştept,
Şi tu ştii că te-aştept,
Sunt cea mai frumoasă femeie şi ştiu să aştept
Şi totuşi aştept.
E-n aer miros de dragoste viu,
Şi toţi trecătorii adulmecă ploaia să-i simtă mirosul,
Pe-o asemenea ploaie poţi să te-ndrăgosteşti fulgerător,
Toţi trecătorii sunt îndrăgostiţi,
Şi eu te aştept.
Doar tu ştii -
Iubesc ploile,
Iubesc cu patimă ploile, înnebunitele ploi şi ploile calme,
Ploile feciorelnice şi ploile-dezlănţuite femei...

Smile, it confuses people

Week-end-ul acesta l-am petrecut la prietena mea agitata din Focsani. Mutata recent in apartamentul ei, trebuia cumva sarbatorita ocazia. Am stat pe balcon sub razele soarelui si am ras de familisti si de vietile lor limitate, desi prin comparatie nici noi nu faceam lucruri deosebite, am baut 2 litri de cola singura, am fumat 2-3 pachete de tigari, cateva cani de ness, si ne-am amuzat reciproc pe seama unor tipuri de barbati.
Si am dormit, din nou, chinuita de un caniche agitat.
It's nice to smile...

Ecuatia cu X fara Y.

“X:nu stii ce vrei nikole
nikole :nu conteaza dc nu o sa gasesc ce caut
X : pai fericirea nu e ceva la care sa aspiri, ea e in lucruri marunte din juru tau
X : in plimbarea aia cu masina in viteaza prin bucuresti, in dupa-amiaza aia cu 100 de clatite
X : aia e fericirea. Nu cauta alta
X : nikole :si asta? asta ce e? pentru un moment de fericire trebuie sa pling o viata?
X: trebuie sa intelegi ca asta e tot ce poate sa –ti ofere viata si sa te multumesti si sa incerci sa fii fericita asa cum esti pentru ca ai motive”


Ea e “X”. Una din prietenele mele dragi. Cu care vorbesc de fiecare data cand ma simt trista si deznadajduita. La fel ca in discutia de mai inainte.Cu care vorbesc de fiecare data cand vibrez de fericire.
Mai sus e un fragment dintr-o conversatie cu ea in care mi-a ridicat moralul cu multe din vorbele ei intelepte.
“X” e o femeie in adevaratul sens al cu vantului. O femeie ce pare o copila draguta de 21 de ani si totusi are 31, cu 2 facultati, cu o cariera in medicina-cardiologie si independenta financiar. O femeie ce nu a fost ocolita nici ea de greutatile vietii, de singuratate , de incercari. O buna gospodina de la care am mai invatat in anii studentiei sa gatesc, o maniaca a curateniei(sa te fereasca Dumnezeu sa nu speli scrumiera dupa ce ai fumat), o femeie extrem de credincioasa care ma lua fortat uneori la Mitropolie, o buna prietena. O fire vesela, optimista , comica care pe cat de responsabila e, pe atat de distractiva.
X e o femeie singura momentan, la fel ca majoritatea prietenelor mele. Astfel ca-mi pun intrebarea: Ce este in capul barbatilor? De ce aleg altceva cand ar trebui sa aleaga astfel de femei?

Sfarsitul nu se programeaza, el se simte

Zilele trecute cind totul mi se parea"too much", cand disperarea imi alerga prin vene, am sunat unul din cele cateva suflete apropiate mie.
Printre hohote de lacrimi imi spuneam gandurile ce ma ravaseau.
-"Of,imi era dor de asta...." Ai era dor pentru ca asta facem . Ne descoperim sufletele una in fata celeilalte. Ne povestim nimicurile ce ne dor, ne sustinem sau doar ne ascultam si e de ajuns. Nu ne judecam, am incetat de mult sa mai fac asta. Pentru ca toate suntem perfecte in imperfectiunea noastra. Uneori cind nu sunt de acord cu ceva doar zambesc si -i spun: "Considera ca te -am mustrat da?"
Ieri noaptea, in camera mea pe covorul meu rosu, vorbeam la telefonul fix cu un alt suflet drag mie, ca doua copile de liceu.
-"Cum te mai simti? Ti-a trecut starea?..."
Am zambit....
- "Darling, starea nu trece... Uneori te umpli pana la saturatie de lucruri nocive si izbucnesti intr-o stare negativa. Apoi ajungi la saturatie sa fii in acea stare negativa si iti revii. Inapoi la viata.De fapt, niciodata nu-ti trece. "

Close your eyes and dream

O zi minunata astazi! Cald, soare, o adiere usoara ce ma afce sa visez. O jumatate din mine este undeva pe o plaja nedescoperita inca, cu acea rochie lunga vaporoasa , desculta, privind valurile marii.
Cealalta jumatate sta ghemuita in rochie office si pantofi cu toc pe balconul firmei unde lucrez, care are o priveliste minunata , cu o cana de ceai si o tigara.
Atat de diferite cele doua jumatati si totusi fac parte dintr-un intreg.

It's a fine day

Din greseala am dat peste o veche melodie pe care o adoram. Nimic nu s-a schimbat. O ador si acum. E genul de melodie ce-ti inspira o stare de visare, libertate si ma duce cu gandul la o noapte frumoasa pe plaja, imbracata doar intr-o rochie lunga, fumand mult, cu un cocktail linga mine, sau mai multe si cu persoana draga. Sau o plimbare cu masina noaptea, cu viteza, prin Bucuresti.
Voila!

My bags.

Cu totii atragem simpatii si antipatii. Legam relatii de prietenii cu diverse persoane de acelasi sex sau sex opus. Unele dintre acele relatii rezista o viata, rezista in timp, iar altele se rup. Ca o geanta veche si demodata in care ai aruncat deseori destule sentimente si amintiri. Poate am fost si eu “geanta” cuiva si cu siguranta au fost destule “genti”de acest gen in viata mea pe care le-am aruncat. Unele cu pareri de rau pentru ca stiu ca nu mai gaseam alta la fel, poate la fel de incomoda sau de imperfecta iar altele fara sa-mi mai aduc aminte de ele decat poate pentru ca era “accesoriul” meu intr-o poza veche…De multe ori am sustinut ca o relatie de prietenie este asemenea unei relatii de iubire. Imparti multe cu acea persoana, poate uneori mai multe decat cu partenerul tau, ti-e sprijin, te mustra cand gresesti iar cand iti inseala asteptarile totul se destrama. Din orgoliu, dintr-o anumita circumstanta, sau pentru ca s-au adunat greselile. Si hotarasti sa mergi pe un alt drum diferit.
Astazi am avut o surpriza. Am primit un mesaj de la o persoana pe care o gaseam extrem de draga in trecut , o persoana care mi-a gresit enorm, o persoana care acum imi e straina.
Nu am pastrat niciodat ranchiura pe fostii iubiti,ba din contra, cumva am ramas in relatii bune cu toti,si nici pe fostele relatii de prietenie asa ca nu o urasc nici pe ea. Dar nici nu mai pot relua vre-o legatura cu un fost iubit….
Mesajul era un link al blogului ei ,primul post, cu rugamintea sa-l citesc asa ca am facut-o. Postul era despre ea, despre un nou inceput al ei. La sfarsit era scris
” P.S. O multumire speciala pentru nikole (m-a ajutat enorm,nu mai conteaza cum).Important e ca intr-un fel m-a facut sa ma indragostesc de mine si sa-mi amintesc de ce candva am fost prietene:)
Am zambit. Nu stiu cum as fi putut sa ajut o persoana cu care nu am vorbit de 3-4 ani poate, nu stiu daca prin ceea ce am scris pe blog si cumva s-a regasit. Poate daca va mai citi blogul meu, imi va raspunde cum. As fi incantata sa stiu ca am putut sa fac ceva pentru ea chiar si acum cand nu mai suntem prietene. Nu stiu ce anume a facut-o sa spuna aceste lucruri dupa atata timp si nu stiu cum as fi putut sa o ajut . Insa ma bucur enorm ca am facut-o …….

Nikole here…your ex bag….

Don't do that.

Din seria "senzatii tari" putine la numar pentru ca nu sunt o mare amatoare face parte si mersul pe motocicleta. Cum ziceam, nu sunt o mare amatoare a adrenalinei.In schimb sunt o mare consumatoare de comoditate. Nu escaladez muntii ci stau in cabana cu o cana de vin fiert, la piscina nu ma dau in toate nebuniile ci stau la soare si eventual ma balacesc la bazinul de copii. Ceea ce -mi aduce aminte de episodul Aqua Land, unde Domnul M. m-a prostit sa ma dau in nu stiu exact ce si am cazut de la o mare distanta in cap cu toate ca el ma astepta jos. Cu siguranta nu se va mai repeta. Nu sar, nu merg cu viteza nici pe strada, nu fac nimic din ce ar putea fi periculos, inutil si stresant pentru ca sunt eu destul de stresata. Din nu stiu ce motiv m-am lasat convinsa de acelasi Domnul M.sa ma urc pe motocicleta lui. Conditia a fost sa fie o plimbare scurta, inceata in jurul blocului. El a promis ca asa va fi. Ceea ce ma face sa fiu mai atenta la ceea ce o sa mai promita el pe viitor... Mi-am pus costumatia specifica:geaca, casca si alte chestii ce cantareau mai mult de cat mine si m-am urcat. Tin sa mentionez ca ma asortam la motocicleta rosie cu balerinii mei rosii cu fundita.
-"Daca imi pun casca nu mai mor?"
-"Ba da, da ramai intacta la fata" vine si raspunsul...
Ok pentru inceput era ok...doar ca am uitat sa inchid casca si tot vantul imi venea in fata...Imi deslipesc incet o mana de pe minunatul sofer o inchid.
Dar nu-i asa..simteam ca plimbarea mea nu era in jurul blocului pentru ac ajunsesem in alt cartier cred, iar inceata nu era cu siguranta. Ma inclin putin sa vad viteza si surpriza: 160 km. Acela era un moment foarte bun sa ma panichez. Mai ales ca in fata mea era un mare camion. De disperare il trageam , il zguduiam...tipam desi nu se auzea de casca nimic..A durat toata aventura in jur de 15 minute. 15 minute ce mi s-au parut 15 ore. 15 minute in care am fost cea mai credincioasa femeie de pe pamant pentru ca am atins probabil vre-un record de spus "Tatal nostru".

Masina mea imaginara

Astazi cum veneam eu asa agale de la work la ora 7 .... agale nu pentru ca imi ardea de plimbat ci pentru ca ma omorau aceste inventii diabolice si dependente si anume pantofii cu toc..mi-a venit un chef groaznic sa conduc. Ma si imaginam urcand intr-o masinuta mica neagra eu cu rochita mea office si cu o pereche de ochelari pe nas eventual aia pe care i-am spart zilele trecute asta daca nu ai spargeam, pentru ca, nu-i asa , acum nu mai am ochelari si nici perspective sa-mi iau pentru ca in Focsani din cate stiu e un singur magazin de ochelari de firma dar ar trebui sa vand masina imaginara neagra ca sa ai cumpar. In fine...revenim...Intentionez sa fac scoala de soferi. Intentionam de mult da mereu se mai agsea ceva de facut: un curs, un examen, o autorizatie (my best friend M. stie..)si amanam. Acum nu mai am nimic de dat si am intrat in panica. Ce mai invat? Pentru ce ma mai stresez? Eu traiesc ca sa ma stresez... Acum intentionez si mai mult sa fac scoala de soferi de cand ma bate seful meu la cap : "Cand iei carnetul?"
"Cand am sa dau." raspund...
Probabil o sa fiu o soferita groaznica, dar, nu se stie. Am condus de 2 ori in viata mea si de fiecare data masina Domnului M. pentru ca normal nimeni nu e atat de inconstient sa ma lase sa-i conduc masina si in plus nimeni nu ma iubeste mai mult....O data dupa srabatori intr-o parcare la Bila parca in Bucuresti in timp ce-mi asteptam prietena mea bucuresteanca-ieseanca si l-au luat transpiratiile desi era iarna...si a doua oara in Focsani pe un camp.Aceasi masina, aceasi transpiratii , numai ca acum dupa ce am oprit ceva tiuia la masina.
O fi un semn asta sa nu devin soferita?

Lil disaster girl

Am facut curatenie. Generala. In aplombul meu am trantit rama mea digitala la care tin enorm, mai ales ca are valoare sentimentala si a facut bum de parchet. Cum era si normal nu mai functioneaza. L-am sunat pe Domnul M disperata: 'Se repara? se repara? sigur se repara?" Mi -a zis ca da. Sunt convinsa ca a raspuns asa doar ca sa nu am supar mai tare. Am plins o ora. Dupa ce am terminat de plins, m am asezat pe ochelarii mei de soare. Cum era si normal, s-au spart. Am mai plins o ora.

Nicolae Tonitza-"Mama si copilul"

Nepotelul meu deaproape 7 ani:
-Daca ar fi sa-mi aleg o mama, in afara de mama, as alege-o pe Nikole sa fie mama mea. E o mama mai mica.
Ok, deci e sublim. Acesta ar cam fi singurul cuvant pe care il pot spune si care ar defini ce am simtit. In viziunea unui copil, in viziunea nepotelului meu sunt alegerea de mama. Mi-au placut intotdeauna copii si am avut acel quelle que chose legat de ei. Asta nu inseamna ca-mi plac toti copii si am o mica temere ca poate nu-mi va placea al meu, desi stiu ca asta ar fi imposibil. Sa cresti un copil, sa-I oferi educatie este o activitate foarte dificila si din pacate foarte gresit perceputa de unii parinti. Unii considera ca nu e nevoie de o atentie speciala, de un timp cuvenit, de rabdare, de dragoste , intelegere, sprijin, severitate..etc , ca un copil este ca si o planta de apartament. Probabil va creste si fara toata daruirea de care aminteam, insa nu va creste frumos. Nu va deveni o persoana de calitate va deveni doar o victima a familiei , a societatii.
Am cochetat cu invatamantul o perioada asta datorita studiilor in domeniu. Am avut placerea de a intra in contact cu copii, adolescenti de calitate. A fost o exceptie la ce se intampla in prezent. Insa au fost cazuri nefericite in jurul meu In care lipsa de educatie de acasa si-a spus cuvantul clar. Parintii sunt prea distrati de viata lor, de certuri sau infidelitati, de munca exagerata generata de situatia economica scazuta sau doar dintr-o dorinta maxima de avutie, sau doar nu au ei insasi educatia necesara pentru a-si educa propriul copil. Sunt dezolata de acest fapt si as sugera acestori parinti sa renunte la a mai aduce copii pe lume care sa creasca la fel de defectuos ca si ei sau mai rau, si sa-si ia un caine pentru ca necesita ceva mai putina dedicare. Au pretentia ca sistemul de invatamant sa ofere in cateva ore pe zi tot ceea ce ei au fost incapabil sa ofere. Recunosc ca in acest subiect, cel al comportamentului unui copil in interiorul scolii, al respectului , bunului simt al acestuia fata de cadrul didactic sunt putin deranjata datorita profesiei mele de baza.
Un copil trebuie iubit sprijinit si in egala masura mustrat si pedepsit. Trebuie sa aiba cunsotiinta de valorile morale, despre responsabilitate,trebuie indrumat spre invatamant. Trebuie sa-I oferi un mediu sanatos si linistit,trebuie discutat cu calm tot ceea ce nu e bine sa faca si dat argumente pentru a intelege motivul si nu doar pentru ca ai interzici. Sunt multe sfaturi si carti de specialitate despre cum sa cresti un copil, de unde te poti documenta insa nu e de ajuns, trebuie ca restul sa vina din sufletul tau de parinte si din educatia pe care o ai tu la randul tau.
Eu am fost unul din copii norocosi pentru care parintii si-au facut timp sa-I educe sa fie linga mine si surorile mele atunci cind am avut nevoie impacand celelalte probleme familiale, serviciu, si sa ne ofere tot ce avem nevoie, cu cresterea noastra, chiar oferindu-mi cei 7 ani de acasa la propriu. In restul timpului, am stiut sa ma autoeduc cum am crezut eu mai bine.
Momentan , sunt o mama mai mica. Asta pentru ca sunt in viziunea lui ca si el. La un moment dat o sa devin eu insami o mama “mare”. Mama a propriului meu copil. Pana atunci..exersez.

Infidelitatea, ingredientul unei casnicii fericite...

Aseara a fost una din serile la telefon ce se termina in noapte…sau intr-o dimineata devreme. Best invention: telefonul. Atunci cind iti face placere sa discuti cu interlocutorul. Tematicile serii: viata de cuplu, barbatii infideli si femeile ce se mint ca sunt fericite. Aud, cunosc si fara sa vreau aflu despre multe cupluri eronate. Despre tinere familii aparent fericite…Cu cat inaintez in varsta, cu atat mai mult constientizez ce inseamna mariajul si nu mi se mai pare o idee buna. Uneori ma intreb daca barbatii si femeile chiar *suit each other*. Poate ca ar trebui sa locuiasca in apartamentul vecin si sa se viziteze din cand in cand. Ok, nici chiar asa, insa sunt cazuri in care mariajul nu-ti poate aduce decat rau. Te ingradeste, te limiteaza , iti omoara fiinta lent.Iti omoara spiritul si iti transforma viata intr-una mecanica ce se ghideaza dupa un etalon al societatii. In cazurile nefericite bineinteles. Nu vorbesc de cele fericite pentru ca sunt destul de rare.
Sotia, sotul si eventual si un mic copil. El - barbatul aparent iubitor, ce detine pe linga fatada de familist convins si o alte varianta a lui imbunatatina pentru amante; ce nu ar pierde nici o ocazie pentru o noua aventura, ce cedeaza in fata unei femei pe care el o considera altfelfata de sotie sau ce se pierde sentimental uitand de juramintele din biserica, in fata unei femei cu care el ar fi putut sa-si cladeasca aceasi viata alaturi de ea, sau o alta mai buna. In cele trei cazuri indiferent de motiv :e infidel. Ea- sotia perfecta,ce uita de ea, ce face tot posibilul sa intre in gratiile sotului,ce-l controleaza excesiv de frica sa nu-l “fure” alta, uitand ca un barbat nu e un portofel sa fie furat si ca indiferent ce se intampla, sotul spre deosebire de un portofel are constiinta si capacitatea de a discerne sau mai mult de atat poate fi el insusi cel ce instiga. Ea, imediat dupa casatorie uita ca acel act nu e unul de posesivitate si ca tinandu-l prizonier nu-ti garanteaza fericirea si nici faptul ca esti unica. Poate in cel mai rau caz unica din viata lui pentru ca nu are alta varianta si nu pentru ca asta si-ar dori; Caz in care, ea e patetica, casnicia e patetica. Ea- care se minte ca e fericita, care se indoctrineaza cu ideea ca fericirea inseamna sa te mariti, sa ai acea nunta tipica cu flori in piept si rochie pompoasa, sa- si faca o casa si un copil. Lucruri ce le poate face oricine dar care nu vin cu garantia de fericire.
Zilele trecute discutam cu mama despre casnicie, iar ea cu jumatate de glas ironic imi spune ca femeile “bune” se casatoresc pana in 25 de ani, eu, fiica ei, avand 27… Apreciez ironia ei si atat ea cat si eu stim ca nu e asa. Ca putine sunt femeile constiente ce se marita de tinere si ca restul sunt doar femeile ce considera ca e timpul si ca nu vor sa fie privite gresit de societate, ca au stat atatia ani impreuna cu respectivul si ca asta ar fi urmatorul pas, ca nu mai gasesc altul, ca nu au viata,vise, aspiratii personale , ca le e frica de singuratate….etc. Se grabesc sa capete statutul de “doamna” nestiind cat de minunat e uneori sa fii o domnisoara. In cazul in care nu te mariti cu un milionar..nu se da nimic o data cu nunta asa ca why hurry? De ce sa te grabesti sa fii inselata? De ce sa te grabesti in a deveni “gardian”? Nu stiu daca toti barbatii inseala. Parerile sunt impartite. Imi place sa cred ca nu, in naivitatea mea, imi place sa cred ca logodnicul meu nu ar face ceea ce stiu sigur ca altii au facut-o…. Insa nu garantez si nu tin pe nimeni fortat linga mine. Nu caut sa aflu si nici nu suspectez. Nu arunc priviri reci si cu superioritate de “doamna” fiecarei domnisoare ce ar putea sa ma complexeze. Si nici nu m-as considera din alta specie doar daca as fi maritata. Cu siguranta infidelitatea are legatura si cu ceea ce oferi tu la randul tau si de comportamentul tau intr-o relatie. De cele mai multe ori, infidelitatea e aceea dovada ca ceva nu merge, sau nu mai merge, sau ca nu oferi ce e nevoie pentru a tine o persoana linga tine sau efectiv dovada ca nu esti tu persoana potrivita pentru partener.Nu stiu mai multe despre acest subiect pentru ca din fericire, nu am fost niciodata inselata.
Copilul- doar o victima. Ceea ce e mai trist in cazurile de infidelitate pe linga faptul ca acel copil e doar o victima colaterala, e faptul ca femeia trece cu vederea infidelitatile partenerului doar de dragul copilului si uita cine, ce este sau ce-si doreste ea de la viata si da vina probabil pe ispita si nu pe partener nestiind de fapt ca un mediu de genul acesta nu este chiar un mediu sanatos in care sa-si creasca copilul.
Astfel ca in aceste cazuri in care femeia trece cu vederea, sau nu afla, barbatii lor minunati, unici, se intorc la femeile lor “unice” si isi reiau fatada de barbat iubitor isi reiau rolul de nevoie sau din obisnuinta and “life goes on “ . La fel de tineri ca atunci cind au zis”I DO”, frumosi, cu o iubire ce nu se compara cu nici alta …Aproape de invidiat…Aproape…asta in cazul in care tu ca si persoana din exterior nu stii adevarul…….
Sau poate asta e realitatea si traiesc eu in alta dimensiune. Poate ca nimeni nu are dreptul de a impune persoanei cu care alegi sa traiesti o viata, un strain in cele din urma, cum sa-si traiasca viata....

So … Nikole here…and for tonight… under these impressions, I say…I DON’T!

The great opening of my heart

M-am trezit pe o banca, in ploaie , fumand. Nu stiu cum am ajuns acolo, de ce. Priveam in gol si incercam sa uit de lume la fel cum am uitat si de mine. Imi inchid ochii obositi. Ador ploaia pentru ca nimeni nu poate observa ca plingi. Mi-as fi dorit sa fie noapte. Imi place mai mult noaptea. Si am impresia ca noaptea ma place pe mine.

Umberto Eco

"Nu-mi fac griji. Cartea va dainui. Citesti tot timpul : citesti in tren , in autobuz. Citesti in parc. Citesti cand te plimbi si chiar cand faci dragoste poti sa citesti. Cu computerul e mai greu...."

Time flies when you 're having fun

Timpul este in razboi cu mine. Sau cum ar spune Moromete "timpul nu mai avea rabdare"..Nu inteleg cum un week-end minunat poate treece atat de repede si in aceasi masura 10 ore la serviciu se pot transforma foarte usor intr-o eternitate.
Sambata a fost Noaptea alba a muzeelor in Bucuresti. Am rezistat ca o eroina dupa o zi plina de evenimente , cateva ore pe tocuri si cu unul din pantofi iesindu-mi din picioare. Prin nu stiu ce fenomen , se pare ca pielea intoarsa se lasa la apa din balti. De retinut sa-mi iau galosi data viitoare cand am de cand sa mai merg la muzeu si mai si ploua. Dar s-a meritat efortul din plin iar efectul a fost surprinzator: m-am simtit un pic mai inteligenta.
Am cinat la un restaurant cu specific medieval. Compania minunata, atmosfera extrem de interesanta, aproape autentica.In jur numai Ladies si Sirs. Probabil as fi fost si eu o Lady daca nu as fi mancat cu mana pentru ca se pare in acea perioada nu se servea mancarea cu tacamuri, lucru pe care restaurantul cu pricina l-a si respectat.
(Si nu, mama, nu m-a scos Domnul M. acolo pentru ca nu as sti sa mananc cu tacamuri.....)
Si sa nu uit de plimbarile mele in doua parcuri minunate de altfel, foarte spatioase, insa pline de caini vagabonzi care efectiv ma mirosise ca nu sunt de pe acolo si ma urmareau obsesiv. Insa vata de zahar...un must.
In rest filme, mall-uri, cafenele si trenul de la ora 4.
Pun pariu ca ziua de luni mi se va parea una extrem de lunga...

Flori de mac

Cum am ajuns aici?
Nu in tren pentru ca asta stiu . Am cumparat un bilet si am urcat.
Insa cum am ajuns pana aici? in situatia asta... Ma uit pe geam, imagini se misca rapid sub ochii mei. La fel ca in viata. Destinatia de pe bilet: Bucuresti. Nu mi-a placut niciodata orasul acesta. Am ales de altfel sa-mi petrec 5 ani pentru studii in alt oras care de altfel imi este drag si acum. Acum ador Bucurestiul si nu ca oras ci pentru ca undeva pe o strada, locuieste o persoana care ma alinta frumos.
Mi-a displacut intotdeauna relatiile de la distanta. Acum sunt protagonista uneia. Daca te face sau nu fericit o astfel de relatie, depinde de fiecare persoana in parte si de viata acesteia.
Ma uit pe geam.. Un camp de flori de mac ma fascineaza ....

"-De ce ai oprit in mijlocul drumului? Ce e cu tine? Ce s-a intamplat? Unde pleci?
Priveam nedumerita de ce a oprit masina si de ce a coborat. Deschide portiera si-mi intinde un buchet de flori de mac.
-Astea sunt pentru tine...."
A trecut ceva timp de la momentul acesta insa de atunci imi plac florile de mac. Si Bucurestiul...

Cum am ajuns aici?
M -am indragostit.

Instinct animal

Cand totul ti se pare prea......

Blame it on the rain

Nu era nimeni pe strada aceea, doar eu si ploaia mai treceam pe acolo , si cateva masini in viteza. N-am inteles niciodata de ce masinile se grabesc mai tare cand ploua. Sau poate e doar parerea mea..Azi nu vroiam sa ma grabesc. Si ce daca ploua afara ? Si ce daca nu aveam umbrela ? Mergeam in pasi mici, incercam sa tin pasul picaturilor de ploaie si singurul zgomot in afara de cel al ploii erau tocurile mele mult prea nepotrivite pentru un astfel de moment. In mod normal ma sperie ploaia si mi se pare placuta doar cand sunt undeva de unde pot doar sa o privesc in timp ce savurez o cana de ness cu lapte si inghetata. Azi nu ma astepta nimeni, azi nu aveam un loc al meu iar cana de ness cu lapte nu mai era pe gustul meu atat timp cat o savuram singura, Asa ca…timpul era al meu, strada era a mea, ploaia era doar pentru mine, In jurul meu se desfasura un adevarat spectacol si ma simteam singura privilegiata sa privesc.Un spectacol cu un singur invitat. Ploaia era rece, simteam picaturile prin bluza de matase pe piele ca mici sulite de gheata, fiecare imi dadea un sentiment de tristete, sfarsit, durere. Ma simtisem rau toata ziua iar gandurile imi zburau mai haotic ca ploaia. Un vant puternic vroia parca sa- mi arate ca e stapanul strazii. Ploaia se lasa in voia vantului in timp ce eu eram singura in voia mea ;eram toti pe aceasi strada ca niste vechi cunostiinte.
Grabesc pasul desi incomod din cauza fustei stramte si a tocurilor…
In cele din urma am ajuns acasa, uda ca ploaia. Ploaia a mai ramas si noaptea, doar vantul plecase.

Un sfarsit de zi potrivit pentru o femeie cu ganduri triste.

Astept...

“O femeie care nu devine mama a pierdut tot ce poate fi mai frumos- tot ce poate fi mai frumos pentru o femeie. De cata fericire are parte o mama in primii ani de viata ai copilului, de la primul gangurit nearticulat , pana la primul pas nesigur! Se recunoaste in fiecare stadiu , se vede renascand, intinerita in copiii ei. Indiferent ce ar fi facut o femeie: un cuvant trece cu buretele peste tot : A fost mama. Poate ca ati aflat si dumneavoastra de la propria mama asa ceva. O femeie al carei suprem ideal este feminitatea ei, care isi gaseste fericirea suprema in maternitate! Ganditi-va , ce lucru frumos: sa traiesti mai departe in copiiii tai, sa devii in felul acesta nemuritor….”


“Cuibul visurilor “- Erich Maria Remargue